De-a lungul istoriei, lagărele de concentrare au făcut milioane de victime. Indiferent că vorbim de vremurile din timpul celor două războaie mondiale, de anii în care comunismul şi-a impus regimul dictatorial şi de luptele purtate în Africa de Sud, aproape toţi cei care au intrat pe porţile acestor adevărate închisori ale morţii nu au reuşit să se mai întoarcă.

Pentru prima oară, termenul de „lagăr de concentrare” a fost folosit de englezi. Acesta a apărut în timpul celui de-al doilea „Război Boer”, între anii 1899 – 1902. Pe atunci, folosirea recolonizării forţate era un scop de a controla populaţia pentru a merge înapoi la civilizaţiile timpurii.

Mai citiţi şi:

Imaginea lui Hitler, alăturată unor avortoni pe un afiş, în Polonia

VIDEO Republica Moldova: Peste 300.000 de persoane, ucise sau deportate pe timpul ocupaţiei sovietice

Bani austrieci pentru restaurarea lagărului de la Auschwitz

Mii de supravieţuitori din cel de-al doilea „Război Boer” au murit din cauza bolilor cauzate de aglomerare, condiţii sanitare inumane şi alimentaţie inadecvată. În această perioadă s-a vorbit, pentru prima dată, de termenul de „lagăr de concentrare”, pentru a simboliza numărul mare de indivizi într-un singur loc.

Termenul, aplicat în mod egal asupra lagărelor din Spania, s-a stabilit în Cuba, în anul 1895, pentru a controla campaniile de anti-revolte. Niciunul dintre aceste lagăre de concentrare nu a fost unul de exterminare. La sfârşitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, englezii au construit lagărele din Cipru pentru a preveni emigrarea evreilor în Palestina.

Cu trecerea timpului, aceste lagăre au ajuns să ţină peste 50.000 de oameni, incluzând aproximativ 30.000 de supravieţuitori ai Holocaustului. 11.000 dintre ei nu au fost eliberaţi decât in 1949.

Politică de tipul celor din lagăre şi pe teritoriul Statelor Unite

@N_