Încă un proiect de Lege a educaţiei. Al câtelea? Nu se mai ştie, dintr-un motiv simplu: cu excepţia celor ale lui Andrei Marga şi Mircea Miclea, celelalte au fost o suită de modificări fără viziune şi concepţie, prizoniere ale limitărilor unui ministru sau altul, grevate de interesele de castă sau de presiunile sindicale. Au fost peticeli care ignorau esenţa: învăţământul este pentru elev.

Aşa se face că România a ajuns să se plaseze pe ultimele locuri în Europa. La testul PISA din 2006, când a avut loc evaluarea pe ştiinţe, România s-a situat pe ultimul loc în UE, cu un scor de 428 faţă de scorul mediu de 500 de puncte la nivelul UE. Pe plan internaţional, am fost pe locul 47 din 57 de ţări participante, în urma unor ţări ca Chile, Uruguay, Iordania sau Thailanda.

Tratată politicianist, doar sub aspectul procentelor electorale sau cuantumului salariilor, educaţia nu a reuşit niciodată să întrunească vreun consens politic pentru a fi reformată radical.

Chiar şi în anul trecut, guvernul a fost nevoit să-şi asume răspunderea, culmea!, pe proiectul de lege elaborat de Mircea Miclea şi masacrat de PSD şi Ecaterina Andronescu. Altfel, legea, chiar şi edulcorată în părţile esenţiale, nu ar fi trecut.

Daniel Funeriu, ministrul Educaţiei, face o nouă încercare. O lege coerentă, cu viziune şi consistenţă, care păstrează esenţa celei a lui Miclea şi pune accentele acolo unde trebuie. Adică, pe interesul elevului şi pe calitatea actului de educaţie. Schimbările sunt spectaculoase atât în învăţământul preuniversitar, cât şi în cel universitar. În buna tradiţie românească, acestea se vor izbi însă de interesele diferitelor clanuri şi ale sindicatelor şi, nu în ultimul rând, de strategia opoziţiei cu orice preţ a PSD. Funeriu spune clar că dezbaterea publică nu se va face doar cu sindicatele, care vor fi un partener alături de altele, şi este optimist în c