Tot aud propuneri complicate de restructurare, revoluţionare a învăţămîntului românesc. Am şi eu una simplă. inspirată, evident, de alţii, mult mai experimentaţi.

Una dintre cele mai mari probleme este anchilozarea universitară. Profesorii, asistenţii, conferenţiarii ies foarte greu cu idei, cărţi, dezabteri importante. Şi nu mă refer de succes la marele public, ci la succes chiar în mediul academic şi intelectual. Nu prea ai cum să ai succes dacă nu ai o reţea bine pusă la punct.

Una dintre cauze cred că este şi felul în care se rămîne în facultate. Sistemul de promovare este netransparent, plin de inerţii şi necunoscute. (O ştiu destul de bine, am văzut-o, am auzit-o, eu însumi am predat în calitate de doctorand la Litere vreo 5 ani. Deci nu sînt un outsider complet.)

S-a scris mult despre asta: dar eu nu nepotismul, nu pilăreala, nu simplul capriciu al profesorului care vrea un tînăr sau altul, nu despre asta vreau să vorbesc. Mai ales că sînt de părere că atunci cînd se scrie astfel se nedreptăţeşte un număr de merituoşi reali care-şi bat capul cu învăţămîntul universitar.

Ci despre un oarecare spirit de aventură al tînărului studios. Ce-ar fi să le interzicem celor care termină facultatea în Universitatea Bucureşti sau în Cluj să şi predea acolo. Ce-ar fi să fie nevoiţi să ajungă în alt centru universitar şi să încerce s-o ia de la zero în altă parte.

E doar o idee, să nu-mi săriţi în cap că propun, de fapt, o nouă “repartiţie”, pentru că nu e aşa ceva. Dar dacă tot avem universităţi în Sibiu, Cluj, Timişoara, Constanţa etc. de ce să nu încercăm să facem sesiuni de concursuri ultra-transparente în care tinerii cu vocaţie să-şi încerce şansa fără să vîneze vreun concurs afişat discret pe la cine ştie ce avizier?

Propunerea ar funcţiona mai ales în domeniul umanioarelor, unde cunosc situaţia cît de cît. E vitală comunicarea dintr