În spatele lucrărilor sale stau mii de cuvinte, mituri, poveşti. Recent, Daniel Covrig şi-a vernisat expoziţia la cafeneaua Arte, lângă Conservator. Când era în clasa a V-a, un prieten de-al mamei sale, absolvent al liceului de artă, l-a „descoperit“.

„Îmi văzuse desenele, aşa că mi-a zis că aş avea «un pic» de talent“, îşi aminteşte Daniel. De atunci, drumul i-a fost stabilit, iar pasiunea nu a mai ţinut cont de nicio barieră.

După ce a absolvit Liceul de Artă „Octav Băncilă“, a vrut să continue studiile. Din nefericire, nu a reuşit să intre la facultate. Nu pentru că nu ar fi avut talent.

„Voluntar“ în biserici

Pentru a nu rămâne pe loc, a hotărât să se iniţieze în pictura bisericească. Au urmat ani la rând petrecuţi pe schele, în slujba Patriarhiei Române, fără cine ştie ce bani şi fără vreo garanţie că, la un moment dat, munca îi va fi corect apreciată.

„În perioada aceea am văzut toată ţara. Am fost plimbat de la o biserică la alta, prin diferite oraşe sau sate. Asta nu însemna că primeam mulţi bani, 1 milion pe lună, adesea cu întârziere“, povesteşte pictorul. Când se întorcea la „tutorele“ său, era anunţat că perioada de muncă sisifică avea să continue.

A petrecut ani la rând pe schele, într-un du-te-vino perpetuu, atent să nu facă vreo greşeală care ar fi compromis fresca.

Istoria se repetă

În cele din urmă, şi-a reîncercat norocul şi talentul la facultate, la Iaşi. A fost admis, iar în anii care au urmat şi-a investit toată energia în pictură şi gravură. „Am învăţat de toate pentru că asta este exact ce îmi doresc să fac“, a explicat Daniel Covrig.

Nu a uitat nici de lectură, ajungând la un punct în care a putut să o îmbine cu pictura - desenele sale spun istorii personale, universale, pe care puţini le pot descifra la prima vedere. „Nu mă deranjează să vorbesc