„Retorno 201“, cartea de povestiri a scenaristului filmelor „Babel“, „21 de grame“ şi „Amores perros“, ne oferă o proză dură, deopotrivă senzuală şi violentă. Volumul este însoţit de un altul, în care textul lui Guillermo Arriaga este adnotat de 186 de artişti şi bloggeri români.

Decupez un fragment din ultima povestire a volumului, „În Pace":

„Maria insistă: «nu l-ai văzut pe Juan?» şi treaba este că ea e îndrăgostită de Juan şi eu sunt îndrăgostit de ea şi de mine este îndrăgostită Elena şi de Elena e îndrăgostit Pedro şi de Pedro e îndrăgostită Leticia şi de Leticia e îndrăgostit Juan şi eu îţi spun Maria: «da, ştiu unde e Juan, s-a dus la Leticia»... el e îndrăgostit de ea şi eu sunt îndrăgostit de tine şi tu proasto nu-ţi dai seama şi ai îndrăzneala să-mi spui: «am încredere în tine, Miguel, suntem prieteni şi-ţi încredinţez secretul meu cel mai mare... sunt îndrăgostită de Juan» şi eu, căţea vagaboandă, volatilă, de nedomesticit, n-am încredere în tine şi de-aia nu-ţi spun că te iubesc, cum n-am putut să-i spun nici mamei niciodată despre toate vizitele care sub formă de mătuşă apăreau în solidul-sordidul-splendidul nostru cămin, nici n-am să-ţi spun, mamă, femeie rătăcită, vaporoasă şi intangibilă că mătuşile dormeau în camera ta şi a tatei şi că în acelaşi pat matrimonial în care himenul tău se rupsese tata le săruta pe toate mătuşile mele, le săruta ochii, nasul, gura, urechile, sânii, fesele, braţele, pulpele, genunchii, tălpile, degetul mic de la mâna strângă, aceeaşi mână pe care şi-a dus-o la piept când a făcut infarctul, când miocardul său muşchiulos s-a rupt în două şi el a strigat fără niciun cuvânt şi din gura lui s-a scurs bala păstoasă, aproape seacă, a morţii care l-a luat grăbită şi ni l-a lăsat cu ochii deschişi, uitându-se la mine cu cele două mii şase sute şaizecişişase de zile de viaţă ale mele şi la una dintre mătuşi ce semi-goală