Virgil Nemoianu s-a născut în 1940 la Bucureşti şi trăieşte din 1975 în Statele Unite. Începând cu 1979 predă la Universitatea Catolică din Washington D.C., unde deţine catedra specială William J. Byron Distinguished Professorship. De-a lungul carierei sale academice, Virgil Nemoianu a mai predat la universităţile din Bucureşti, Londra, Cambridge, Amsterdam, Cincinnati şi California (Berkeley), a ţinut conferinţe şi a prezentat comunicări la circa 50 de universităţi din Europa şi din America de Nord.
Între 1979 şi 1994, a fost director al programului de literatură comparată la Catholic University of America, iar între anii 1989 şi 1991, prorector-asociat al aceleiaşi universităţi. Este membru al Academiei Europene de Arte şi Ştiinţe. A făcut parte din conducerea mai multor organizaţii de prestigiu, printre care Asociaţia de Limbi Moderne din Statele Unite, Asociaţia Internaţională de Literatură Comparată, Asociaţia Criticilor şi Cercetătorilor Literari din SUA. Virgil Nemoianu este autor a peste 15 cărţi şi 600 de articole şi recenzii apărute în România, Elveţia, Anglia, Statele Unite, Olanda, Canada, Germania, Ungaria şi în alte ţări. Domeniile sale de specialitate sunt romantismul european, teoria literaturii şi istoria intelectuală a secolelor al XIX-lea şi al XX-lea. În 2003, Virgil Nemoianu a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
V-aţi gândit vreodată, pe îndelete, cum ar fi arătat viaţa şi cariera dumneavoastră dacă aţi fi rămas în România?
Da, m-am gândit de mai multe ori şi de fiecare dată concluziile erau destul de triste şi întunecate. Odată îmi imaginam că m-aş fi autodistrus prin alcool şi suferinţe nervoase. Altădată mă gândeam că aş fi fost slab, aş fi făcut pactul cu diavolul şi aş fi avansat în sistem. Iarăşi, altădată îmi ziceam că după 1989 aş fi putut să mă trezesc promovat în
