În 1934, la Editura Adevărul, apărea romanul „Steaua Robilor“, sub semnătura scriitoarei şi traducătoarei române Henriette Yvonne Stahl.
Într-o cronică a romanului, criticul Şerban Cioculescu nota că acesta reprezenta punctul în care scriitoarea înceta „să mai fie o debutantă" şi începea să fie „cineva". „Şi-a însemnat un loc, cu o siguranţă care o onorează". Criticul elogia, de asemenea, „virilitatea scrisului direct, îndrăzneţ".
Henriette Yvonne Stahl se născuse în Lorena, în 1900, într-o familie franceză, care se stabilea, un an mai târziu, în România, primind cetăţenie română. Era sora lui Henri H. Stahl, ce urma să devină un celebru sociolog. Copilăria Henriettei este marcată de o sănătate şubredă. Urmează Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti între anii 1922 şi 1925, unde studiază actoria.
Debutează în literatură la o vârstă tânără, publicând poeme în proză în paginile revistei „Flacăra", în 1931. I se tipăresc curând primul roman, „Voica", ce obţine chiar premiul Societăţii Scriitorilor Români, şi un volum cu patru nuvele, intitulat „Mătuşa Matilda". În ambele, autoarea atesta o înclinaţie către realism şi analiză psihologică.
După „Steaua Robilor", carte notată atât de pozitiv de către Şerban Cioculescu, urmează „Între zi şi noapte" (1942), un roman social în care autoarea se concentrează asupra mecanismelor sentimentale ale unor personaje dispuse într-un mediu citadin cosmopolit. Autoarea a tradus ea însăşi romanul în franceză, în 1969, publicat la Editura Seuil sub
