Toata lumea are o teorie despre criza. Aceste teorii merg de la rezonabil pana la absurd. De la acuzatii fanteziste pana la o logica a bunului simt. Pana la urma, amploarea crizei prin care trecem este un bun prilej pentru a cerceta, scrie laureatul Nobel din 2008 in economie, Paul Krugman. A cerceta cum se face de pilda ca unele state cum e Canada, au reusit sa evite ceea ce era mai rau in vreme ce Irlanda, nu.
Desi deosebite, economiile Irlandei si SUA aveau in comun exuberanta irationala
Asa cum notau trei economisti irlandezi, "nu se gasesc factori comuni ai economiei Falimentul irlandez, pe de alta parte, nu avea nimic in comun cu pretul CDO, ci a fost mai degraba o consecinta a istoriei excesului Paul Krugman noastre cu cea americana". Lucrul e adevarat pana la un punct. Criza a aratat insa si similaritati irlandezo-americane: o enorma bula imobiliara care a declansat apoi o retragere masiva a banilor din banci.
E drept, Irlanda nu detine institutii gen Fannie Mae sau Freddie Mac. Falimentul irlandez, pe de alta parte, nu avea nimic in comun cu pretul CDO sau CDS, ci a fost mai degraba o consecinta a istoriei excesului.
In ambele state, vanzatorii si cumparatorii se convingeau unii pe altii ca preturile caselor vor creste la infinit. Un exces in care bancile imprumutau pe scara larga bani multi unor oameni cu posibilitati discutabile de a rambursa creditele. In final, contribuabilii au fost cei care au platit oalele sparte.
Dar ce au in comun cele doua economii? In primul rand, asa cum sugereaza si autorii articolului citat, factori profunzi. Mai intai, exuberanta irationala. In ambele state, atat vanzatorii cat si cumparatorii se convingeau unii pe altii ca preturile din segmentul imobiliar va creste mereu. Pe urma, fluxurile de bani.
Cand au simtit pericolul, bancherii si-au retras banii intacti
In SUA, o mare par
