Din nu se ştie ce motive, guvernatorul Băncii Naţionale, dl Mugur Isărescu, a considerat necesar de curând să iasă la rampă spre a prezenta proiecţii încurajatoare pentru ceea ce domnia-sa a denumit "perioada următoare". Deşi nu tocmai precizată, "perioada următoare" ar fi fastă, urmând să aducă, potrivit guvernatorului, reluarea creditării şi revenirea economiei. Pentru a oferi credibilitate acestor proiecţii, guvernatorul le-a situat în spaţiul realismului, şi nu cumva al euforiei.

Este probabil o apărare faţă de eventualitatea aducerii aminte - de cârcotaşi, desigur! - a estimărilor dlui Isărescu de la începutul crizei, când acesta prevedea creşteri de circa 2% în 2009, iar în realitate s-au produs scăderi de peste 7%.

Ar fi foarte interesant de ştiut de ce guvernatorul a considerat necesar să pună pe piaţă aceste proiecţii, căci numai faptul că o reluare a creditării şi o revenire a economiei s-ar întrevedea n-ar fi totuşi de ajuns, pentru că, dincolo de marile incertitudini care încă persistă şi la care s-a referit chiar domnia-sa, orizontul la care ar urma să intervină aceste minunăţii este îndepărtat şi nu ţine de cald celor afectaţi de criză.

Şi, oricum, ştie şi domnia-sa prea bine că mai trebuie să treacă cel puţin un an de la eventuala revenire a economiei pentru ca aceasta să fie resimţită în câştiguri în nivelul de trai. Astfel că, cel mai probabil, guvernatorul a considerat că ar fi nimerit să aducă românului şi ceva veşti bune, chiar dacă incontrolabile, la atâtea veşti proaste, strict palbabile, pe care le are acesta la început de an 2010: creşterea tarifelor la utilităţi, spectrul şomajului, reducerea salariilor şi a pensiilor, majorarea impozitelor.

Să vedem însă care ar putea fi şansele proiecţiilor economice în sine ale dlui Isărescu. Dacă este vorba de o "revenire", atunci să ne amintim în ce a constat