Ieri seară s-a întâmplat. Pe la şase şi un sfert m-am urcat în maşină. Cam târziu, pentru întâlnirea cu pandorele care era programată la şase jumate, dar m-am gândit “Ei, pe vremea asta, sigur începe mai târziu. Întârzii şi eu un sfert de oră”. Trebuise să mă spăl pe cap! De la mine de la geam, condiţiile de trafic păreau…obişnuite. “Mă opresc să pun benzină? Că nu prea mai e…Neah, tre să mă grăbesc să ajung.” Cred că niciodată nu am mulţumit inventatorului ABS-ului aşa cum am făcut-o ieri. Cunoaşteţi senzaţia aia când, deşi nu ai viteză mare, apeşi pe frână, maşina alunecă şi tu ajungi la concluzia, timp de câteva zecimi de secundă, că îţi vei petrece noaptea la poliţie, pentru că coliziune e inevitabilă? Sau când tragi de volan şi maşina insistă să o ia în alte direcţii?

Cert e că am stat în rond la Dorobanţi vreo jumătate de oră. Când în sfârşit, după dat din mâini, claxonat, ţipat, am reuşit să conving colegii de trafic să mă lase să schimb banda ca să fac şi eu dreapta, am crezut sincer că voi ajunge la Cărtureşti măcar să strâng mâna fetelor de la revedere. Greşit. Am ajuns la Aviatorilor. De acolo…am ascultat tot albumul lui “Florence and the Machines” şi e luuuung, credeţi-mă, are vreo 16 melodii. Am citit pe telefon toate articolele de pe Voxpublica şi de pe Pandora’s, ba şi comentariile, am dialogat cu cititorii. Mi-am aprins o ţigară, deşi de obicei nu o fac niciodată la volan. Am apreciat fulgii mari şi mulţi, câinii care se plimbau prin parc, maşinile care întorceau pe interzis…aş fi făcut-o şi eu, ajunsesem de-a dreptul invidioasă.

Ei, şi după ce am petrecut eu o oră şi un sfert între Aviatorilor şi Piaţa Victoriei…vă aduceţi aminte că am renunţat să pun benzină, pentru că mă grăbeam? Ei…nu, nu am rămas în pana prostului! Dar am decis că ar fi sub demnitatea unei Pandore să rămână în pana prostului, în frig şi ninsoare, şi să sune un b