Horia Colibăşanu a înfruntat cel mai vitreg vârf himalayan ca să-şi salveze prietenul de la moarte. Între gheţarii din Himalaya, între corzi, pioleţi şi apă de băut din zăpadă topită, un spaniol şi un român au legat o prietenie până la moarte.
În 2008, spaniolul Inaki Ochoa de Olza, unul dintre cei mai buni alpinişti ai lumii, şi timişoreanul Horia Colibăşanu şi-au propus să urce împreună cel mai periculos vârf din Himalaya: Annapurna (8.091 de metri).
Cu o zi înainte de ultima escaladă, la peste 7.000 de metri altitudine, într-un cort acoperit de zăpadă şi în bătaia vântului asurzitor, cei doi prieteni făceau ultimele planuri. Mai tânărul Horia (33 de ani) l-a întrebat pe Inaki - un alpinist de 41 de ani care urcase deja 12 vârfuri de peste 8.000 de metri - dacă a doua zi vor birui zeii potrivnici de pe Annapurna. „Mâine? Nu ştiu. Mâine este o nouă zi. Mi-aş dori", i-a răspuns spaniolul. Ezitarea lui Inaki părea să anticipeze coşmarul următoarelor cinci zile.
Cu doar 100 de metri înainte de vârf, spaniolul a început să dea semne de slăbiciune şi i-a spus lui Horia că vrea să se întoarcă. „Spunea că e prea periculos. Alexei, cel de-al treilea camarad din expediţie, a vrut să continue. Inaki m-a întrebat ce vreau să fac. I-am spus că el e prietenul meu şi că mă întorc cu el", povesteşte timişoreanul.
Cortul groazei
Din acel moment a început lupta pentru supravieţuire. În câteva ore, Inaki a fost imobilizat în cort. Suferise un atac cerebral. Horia a chemat ajutoare. „Eram în mijlocul gheţarului. Nu puteam coborî pe pereţii de gheaţă cu o persoană cu probleme", povesteşte timişoreanul. Au urmat trei zile de calvar: Inaki nu putea bea, Horia i-a dat apă din mâini; Inaki nu putea înghiţi, Horia îi mesteca mâncarea.
„Era important să fie hidratat şi să-l menţin în viaţă. La un moment dat am aflat că vin ajutoare şi am început să sper." Ş
