Dezastrele naturale ocupă încă avanscena actualităţilor latino-americane.
În urmă cu o lună, scriam despre cutremurul din Haiti, dezastrul deceniului. Iată că America Latină reapare în actualitatea internaţională din acelaşi motiv: un cutremur cu magnitudinea de 8,8 grade pe scara Richter a fost înregistrat în data de 27 februarie 2010 în zona centrală a Chile. Cele mai afectate regiuni au fost regiunea VII Maule şi regiunea VIII Biobio, în care a fost declarată starea de catastrofă (Chile este împărţită în 15 regiuni de la nord la sud, plus capitala Santiago). Cutremurul, urmat de foarte multe replici (în jur de 150200), a fost însoţit şi de crearea unor tsunami ce au ameninţat pe rând toate insulele din Pacific, de la Polinezia franceză la Hawai, terminând cu alerte ridicate în Japonia. Valurile ucigaşe au provocat în unele zone ale Chile, precum Talcahuano sau Constitución, mai multe victime decât cutremurul. Pe lângă casele distruse, bărcile au fost aduse până în centrul oraşelor.
O istorie marcată de cutremure
Numărul victimelor cutremurului din Chile (în jur de 500) este foarte mic comparativ cu cel al cutremurului din Haiti (peste 200.000 de victime). Numărul celor afectaţi de cutremur este însă foarte important: între 1,5 şi 2 milioane de cetăţeni. Acest lucru este explicabil şi prin faptul că Chile este situată într-o zonă seismică activă şi este mult mai pregătită pentru astfel de dezastre. Numai în secolul XX au fost înregistrate 11 cutremure ce au măsurat peste 7 grade pe scara Richter. Dintre acestea, cutremurul din 22 mai 1960, ce a înregistrat 9,5 grade pe scara Richter, a fost cel mai mare cutremur înregistrat în epoca modernă. Acesta a avut epicentrul la Valdivia şi a făcut un număr relativ mic de victime (estimările se situează între 2.000 şi 6.000) şi pentru că a fost precedat, începând cu o zi înainte, de o serie de cutremure
