Actriţa joacă rolul doamnei Smith, în „Cântăreaţa cheală“, în regia lui Victor Ioan Frunză, spectacol care a avut premiera la Teatrul de Comedie din Bucureşti. Virginia Mirea a fost nominalizată la categoria „cea mai bună actriţă în rol principal“, la Gala Premiilor Uniunii Teatrale din România, pentru interpretarea din spectacolul „Casa Zoikăi“.

„Adevărul": Am auzit că nu sunteţi o actriţă ursuză, cârcotaşă şi irascibilă. Confirmaţi?

Virginia Mirea: Confirm. Îmi place să-mi fac meseria în cele mai plăcute condiţii, cu starea cea mai bună, în armonie. Asta presupune că iubesc tot ce mă înconjoară: lucruri, anotimpuri, piese de teatru, regizori, colegi de oriunde. N-am de ce să fiu nici măcar cârcotaşă, pentru că nu aşa se lucrează la un spectacol, ci cu sfială. Lăsăm în stradă tot ce ne-a sâcâit la un moment dat. N-avem de ce să fim bârfitori sau răutăcioşi. Fiecare, la urma urmei îşi are drumul lui, destinul lui, rolurile lui...

Aţi aşteptat, de obicei, cuminte, să fiţi distribuită sau au fost momente în care v-aţi şi bătut pentru anumite roluri?

Niciodată nu m-am bătut pentru niciun rol. Întâlnirile mele cu regizorii au fost la fel ca întâlnirile mele cu rolurile. Unii m-au plăcut şi m-au luat în spectacole. ­N-am fost genul de actor care s-a zbătut pentru un anumit spectacol, rol sau regizor. Poate este şi un defect al meu, pentru că porţi o bătălie în care trebuie să faci faţă. Dar, armele mele ­n-au fost lupta prin spate sau aranjamentele, ci talentul şi firea mea. Am ajuns la concluzia că mi s-au întâmplat lucrurile într-o armonie extraordinară cu mine şi cu oamenii din jur. Întotdeauna au fost şi sincope sau momente în care am aşteptat, însă niciodată ­n-am forţat nota.

Tactica se pare că a dat roade. Alexandru Tocilescu, regizorul spectacolului „Casa Zoikăi", mi-a spus că de la început s-a gândit împreună cu George Mihăiţă, direct