Înlocuirea, prin hotărâre de guvern, a d-lui Marius Oprea de la conducerea IICCMER cu d-l Vladimir Tismăneanu, cât şi unele modificări, din aceeaşi hotărâre, în statutul instituţiei nu încetează să producă unde de şoc în apele tulburi ale gazetăriei româneşti.

Săptămâna trecută, Observator cultural (nr. 515) publica un întreg grupaj sub titlul deloc echivoc Politizarea IICCMER. Ideea majorităţii colaboratorilor (Carmen Muşat, Ştefan Stoica, Iulia Popovici, Liviu Cangeopol, Zoe Petre, Doina Ioanid, Ciprian Şiulea, o relativă excepţie făcând articolul lui Ovidiu Pecican) este simplă, unilaterală şi, exprimată concis în titlul dat de d-na Muşat, sună astfel: Când ştiinţa şi conştiinţa devin cantitate neglijabilă. E desigur vorba despre „ştiinţa şi conştiinţa“ d-lui Vladimir Timăneanu şi a colaboratorilor săi!

Tismăneanu nu ar avea „ştiinţă“, pentru că dovedeşte numai un „anticomunism discursiv“ (Carmen Muşat) şi se rezumă la „rafinate şi academice analize de condamnare intelectuală“, pregăteşte simpozioane despre comunism şi o abordare în care comunismul devine „obiect muzeal“ (Iulia Popovici). Cu asemenea metode, crede această autoare care visează, pasămite, la comasarea IICCMER cu Mossadul, Eichmann ar fi rămas şi acum în Argentina, citind-o harnic pe Hannah Arendt! Marius Oprea era, dimpotrivă, omul faptei, săpa prin munţi după osemintele morţilor ucişi de Securitate, uneori chiar „fără mănuşi“, deoarece nu avea bani. „Daţi-i înapoi sapa lui Marius Oprea!“, strigă, aşadar, patetic Doina Ioanid. Alteori, chestiunea se pune în termeni apicoli ori „macho“: fără Marius Oprea şi cu articolul din statut privitor la sesizarea Parchetului schimbat (voi reveni asupra acestei chestiuni), IICCMER devine o „matcă fără ac“ (Zoe Petre) şi un institut „castrat“. Nici cu conştiinţa nu stă bine Tismăneanu: are un comportament „abuziv şi revanşard“, e un „acrobat perfec