Cea mai recentă carte semnată de Cristian Preda (Eseuri politice, Editura Nemira, 2009) continuă seria reflecţiilor asupra temelor centrale ale postcomunismului românesc: democratizarea, naţiunea, regimul constituţional, evoluţia sistemului de partide, identităţile politice asumate în societatea românească, universul francofoniei, Europa. Toate aceste realităţi sunt, rând pe rând, trecute prin filtrul conceptual al filosofiei politice moderne (asumând concepţia lui Tocqueville, Constant, Aron, Manent), în intenţia de a creiona un profil consistent al României de azi. Totodată, la 20 de ani de la revoluţia din 1989, autorul îşi propune nu doar să fixeze un diagnostic asupra carenţelor unei societăţi aflate la începutul parcursului său european, dar chiar să ofere o terapie. Spre exemplu, corupţia din România este în mare parte un produs al unor principii eronate de recrutare a clasei politice, autorul contestând una dintre premisele constitutive ale culturii sale organizaţionale: a fi bun politician înseamnă a fi un om de afaceri de succes. Dimensiunea esenţială a omului de afaceri se reduce la capacitatea sa de a urmări interesul privat, efectul fiind o colonizare a statului cu interese particulare. Dimpotrivă, comportamentul omului politic ar trebui să fie determinat exclusiv de urmărirea interesului public. Aşadar, inversarea principiilor de recrutare ar putea conduce la diminuarea fenomenului corupţiei. Partea a doua a volumului, construit pe coordonatele primare ale identităţii politice asumate de Cristian Preda (bucureştean, francofon, european), oferă şi câteva secvenţe autobiografice savuroase: în toamna lui 1990 plecam la Paris. Iniţial, mi-era frică. În primul curs de la facultate, n-am reuşit să pricep cine e Ejel. Am înţeles că e vorba despre Hegel abia după ce de la catedră a venit şi numele unei opere de-a lui.
// CRISTIAN PREDA
// Eseur