România e frământată de îngrijorări privind ieşirea din recesiune, reacţie aproape firească în contextul tensionat care domină Uniunea Europeană.
Criza fiscală din Grecia a tensionat pieţele financiare şi relaţiile cu partenerii europeni şi a aruncat sindicatele în grevă. Dar mai ales drama finanţelor greceşti a sădit neîncredere în capacitatea economiilor mai mici, dar cu aceleaşi metehne, de a rezista în valurile crizei mai ample care zguduie globul în ultimii ani.
Aşa încât e oarecum convenabil să ne lamentăm, să ne speriem că pericolul recesiunii este ignorat de guvernanţi şi să profeţim dezastre. După declaraţia amplă a preşedintelui Traian Băsescu referitoare la necesitatea tăierii sporurilor salariale ale angajaţilor din spaţiul public, cu referire la sporul de zâmbet, presa a interpretat că banii de la FMI nu vor fi suficienţi şi ne vom împrumuta din nou la finalul anului. Este o interpretare forţată. Băsescu făcea de fapt lobby pentru reforma administraţiei publice, cu tăierile ei de sporuri cu tot, şi, de ce nu, se referea în substrat şi la necesitatea adoptării noii legi a pensiilor. Oricum, finalul declaraţiei arată că preşedintele respinge ideea unui împrumut.
Nu putem să ne bătătorim perspectiva de a împrumuta alţi bani pentru 20112012, pentru că sacrificăm chiar dezvoltarea României, a conchis Băsescu.
Şi totuşi, cum stă economia României la început de an? Răspunsul este complicat, deoarece depinde de perspectiva din care o analizezi. Dinspre partea pur economică, aceea din care se uită analiştii marilor bănci, cei de la agenţiile de evaluare a riscului financiar şi marile corporaţii cu investiţii strategice, lucrurile par să se amelioreze. România şi-a consumat prăbuşirea economică şi pare a urma o creştere, e drept modestă, dar suficientă pentru ca băncile să-şi ţină banii în ţară şi companiile străine să-şi continue aface
