Odată cu alegerile de la liberali, personajul politic se aşează în făgaşul unor reforme, cel puţin deocamdată, de tip organizatoric. PNL-ul este cel de-al treilea partid care-şi schimbă conducerea la acest început de an post-electoral când, teoretic, ar fi trebuit sa acţioneze concluziile desprinse din bilanţurile la urne.

Primii care s-au angajat pe calea schimbării au fost social-democraţii. Cu povara unor înfrângeri repetate şi cu o drastică scădere a ratingului, aceştia au găsit soluţia într-un schimb de generaţii. Ponta este cel mai tânăr preşedinte pe care l-au avut de la înfiinţare încoace ( plasata latermenul schismei, FSN-iste, când s-a născut FDSN-ul ) şi el are avantajul de a se bucura de sprijinul “greilor” partidului – inclusiv Iliescu şi Năstase – cum n-a fost cazul la Geoana, care a practicat o confruntare de tip “război rece”. Misiunea lui Ponta este să stopeze hemoragia de cadre şi să aducă oameni noi, concomitent cu organizarea prea mult amânatelor alegeri din filiale. Va trebui, de asemenea, să îşi câştige dreptul de a lua decizii proprii, chiar dacă pentru asta va fi nevoit sa îi sacrifice chiar pe unii dintre cei care l-au adus la putere.

Al doilea partid înnoit a fost cel al conservatorilor. Aici lucrurile sunt niţel diferite. Fondatorul Voiculescu n-a scăpat niciodată hăţurile politice şi administrative, chiar dacă a pasat şefia unei subordonate disciplinate dar lipsite de personalitate. Daniela Popa a plecat fără a lasa nicio dâră în urmă, iar Daniel Constantin a venit pentru a continua acest trend. Principala lui sarcină – care, evident, îi depăşeşte puterile - este de a duce partidul în situaţia de a accede în parlament, la viitoarele alegeri, pe propriile picioare. Atâta timp, însă, cât Voiculescu mai are ceva de negociat, o soluţie de avarie se va gasi în ultimă instanţă.

Prin alegerile de sâmbată, Crin Antonescu şi-a