A început numărătoarea inversă pentru liberali. La capătul mandatului său de 1.000 de zile, Crin Antonescu ar putea ajunge nimic, ceva în PSD, unde îl aşteaptă fanii săi Victor Ponta şi Ion Iliescu, sau la guvernare. Congresul i-a dat mai multă putere, o echipă nouă aproape la fel cu cea veche şi l-a scăpat de uneltirile unor Tăriceanu sau Orban. Proiectul său de dreapta coincide cu visul lui Patriciu: la guvernare cu stânga şi eliminarea PD-L.

Faţă de campania de anul trecut, pe frontul anti-Băsescu s-au produs mici schimbări de ordin tactic: rotirea cadrelor în PSD, revenirea lui Iliescu şi Năstase, inventarea soluţiei Ponta, radicalizarea PNL, marginalizarea deviaţioniştilor de tip Orban sau Tăriceanu. Mutările strategice vor fi dictate însă de două mari necunoscute: evoluţia crizei economice şi rezultatul alegerilor din 2012.

Cu 75% dintre voturi în favoarea sa, cu un statut schimbat după placul său, Antonescu a câştigat la Congresul din 5-6 martie doar în aparenţă mai multă autoritate şi legitimitate în partid. Noul preşedinte al PNL s-a ales şi cu un nou brand: micul dictator, imitaţia lui Băsescu. Nimic mai fals. Oricât l-au criticat adversarii săi, nu Antonescu este adevăratul autor al dictatului intern prin care s-a decis un preşedinte, o echipă de conducere, un statut şi o strategie. Spre deosebire de PSD, sfâşiat de aripi, aripioare şi grupări, liberalii funcţionează cu un centru unic de comandă. Cine încearcă să i se opună, să-l conteste sau să-i saboteze planurile iese din joc, aşa cum au păţit Călin Popescu Tăriceanu şi Ludovic Orban.

Din acest motiv, complexa dezbatere ideologică despre viitorul instituţiei tzutzerului în PNL are sens. Preşedintele PNL, oricare ar fi el, este în mod fatal tzutzerul cuiva. În cazul liberalilor, Rabinul se plimba printre ei ca simplu membru de partid. Deci, Antonescu nu poate fi dictator, câtă vreme n