Imi incep articolul cu o povata transmisa din mama in fiica, aceea care spune ca sotul este capul familiei, iar daca el e fericit, tu esti fericita prin alaturare. Si stim cu totii vorba aia care spune ca femeia trebuie sa fie “doamna in societate, curva in pat si gospodina la bucatarie”. Pentru ca, nu-i asa, zmeul zmeilor isi arunca buzduganul, iar tu trebuie sa ai mancarea nici prea calda nici prea rece, sa-i servesti prietenii cu aplomb si buna dispozitie si cand ramaneti voi doi, sa fii gata de actiune, fara sa te impotmolesti de o chestie minora cum e preludiul. Iar in pat trebuie sa faci ce ti se spune/cere.
Nimic mai gresit. Sexul are o importanta majora in relatie, iar, ca uniunea sa fie desavarsita, ambii parteneri trebuie sa gaseasca motive de a se intoarce in pat alaturi de celalalt. Inceputurile unei relatii sunt minunate, atunci cand incepi sa-l descoperi si incerci sa te faci cat mai placuta pentru el. Este si primul moment in care incep compromisurile, femeile au o teama inexplicabila de a le spune ca nu se simt bine daca se intampla ceva care sa nu fie neaparat pe placul lor. Si, in loc sa inceapa o discutie despre asta (evident, nu chiar in timpul…actiunii), prefera sa taca si sa treca mai departe, chiar daca lucrul ala o afecteaza.
Si uite asa, dintr-o activitate care se presupune ca ar trebui sa iti placa, femeie, si sa te faca sa eliberezi endorfine, responsabile pentru fericirea mintii si trupului, te adancesti in compromisuri si ajungi sa acuzi migrene, dureri de spate, lipsa de chef etc, adica sa faci tot ce iti sta in putiinta pentru a nu ajunge la activitatea aia care nu-ti place de mult. Pentru ca nu vorbesti, pentru ca ai fost concentrata sa-i oferi lui placere si sa nu-ti pese de tine. Of course, apoi plangi ca te-a inselat, “uite ce magar, ca s-a dus la alta, si io-s mai frumoasa”.
Comunicarea intre doi oameni trebuie
