Maricel Voinea a citit pe net, împreună cu soţia, reacţiile oamenilor la povestea sa, publicată în Gazetă: "Sînt copleşit! Parcă m-am întors acasă, în sala de la Baia Mare!"
După ani în care nu se mai auzise nimic despre el, Gazeta l-a redescoperit pe Maricel Voinea (51 de ani) în Furstenfeldbruck (50 de km nord-vest de Munchen). A renunţat la handbal de 7 ani şi acum e şeful unui parc de reciclare al administraţiei locale. Povestea sa, apărută în Gazeta Sporturilor de ieri, a stîrnit reacţiile oamenilor, dar şi nostalgia fostului mare handbalist.
Maricel a fost ieri la serviciu, ca de obicei. "A fost o zi normală, am completat hîrtii. Nimic deosebit", spune el. Cînd a ajuns acasă, soţia, Eugenia, îl aştepta la calculator: "Uite ce scriu oamenii despre tine!".
"Pentru noi eşti tot rege!"
Pe ecranul calculatorului îl aşteptau zeci de articole postate pe www.gsp.ro de românii care, chiar dacă l-au văzut jucînd sau, au retrăit magia handbalului lui Maricel. "Nu-mi vine să cred! Mă simt copleşit! Parcă m-am întors acolo, acasă, la în atmosfera sălii pline de la Baia Mare. Unde lumea ne iubea, dar ne şi fluiera dacă nu făceam spectacol, dacă nu dădeam goluri cu efect, dacă nu vedeau măcar cîteva aeriene. Pentru ei am jucat handbal! Înseamnă că românii nu m-au uitat", spune mîndru, dar cu vocea gîtuită de emoţie, Maricel Voinea.
"Nu ştiu dacă m-aş întoarce"
La Baia Mare, Minaur abia mai respiră. Mitul maramureşenilor e la un pas de dispariţie. "Am auzit că au probleme şi sînt şocat. Se întîmplă la fel şi prin Germania. Echipele fără bani se desfiinţează". "Nu-ţi vine să te întorci, cînd vezi că oamenii te vor înapoi?". Maricel oftează. Stă pe gînduri: "Oamenii da, dar nu m-a sunat nici un oficial din handbal. Nu ştiu, e greu să răspund. Handbal ştiu, vreau să-i învăţ şi pe alţii, dar nu m-a chemat nimeni.
