Naţionala Africii de Sud visează la succesul generaţiei din 1996, care a câştigat Cupa Africii, performanţă ce ar echivala acum cu o calificare din grupe. Spiritul „Invictus“ (de necucerit), care a condus la câştigarea titlului mondial la rugby de Africa de Sud, a fost transpus pe ecran de Clint Eastwood în filmul cu acelaşi nume.

Africa de Sud este poate cea mai mare provocare din istoria FIFA. Dezvăluită recent lumii, în 1994, odată cu sfârşitul apartheidului şi alegerea lui Mandela ca preşedinte, Africa de Sud e considerată cea mai nesigură ţară din lume. Convulsiile interne, neestompate total după ce războiul dintre albi şi negri s-a încheiat, au dus ţara pe primul loc la numărul de violuri şi agresiuni pe cap de locuitor.

Sepp Blatter, preşedintele FIFA, nu a ţinut cont însă de toate acestea. Curajul sau, mai degrabă, pofta după voturile continentului negru, au făcut ca Africa de Sud să fie prima ţară africană din istorie desemnată să organizeze Campionatul Mondial. Entuziaşti în 2004, în momentul aflării deciziei, africanii se tem acum să nu fie protagoniştii unei alte premiere: cea dintâi ţară care găzduieşte turneul final şi care să nu poată trece de faza grupelor. Pentru că fotbalul din ţara lui Mandela e parcă mai jos ca niciodată.

Exclusă din FIFA în 1976

Ajuns prima oară în Africa de Sud la sfârşitul secolului al XIX-lea, prin intermediul coloniştilor britanici, sportul rege a fost şi el supus, inevitabil, separării rasiale, devenită politică de stat. Astfel, la începutul secolului trecut, existau deja patru federaţii distincte: albă, neagră, bantu (grupare etnică) şi africano-indiană. Deşi a fost una dintre membrele fondatoare ale Confederaţiei Africane în 1956, Africa de Sud a fost exclusă din forul continental doi ani mai târziu, după ce anunţase că va trimite la Cupa Africii din 1957 o echipă formată ori doar din albi, ori doar