Dacă o ţine tot aşa, „Naşul" ne va veni de hac tuturor! Ne va extenua fizic înainte de a apuca să investigăm toate crimele Revoluţiei.

Ieri am recepţionat reproşuri formulate cu simpatie: „Dom'le, ne-aţi omorât! Ne-aţi ţinut până la trei noaptea". Vreo câţiva colegi de redacţie, cu ochi mai roşii decât de obicei, puneau apatia lor pe seama maratonului televizat de pe B1. Victime colaterale ale unui război al naibii de dur: cel pentru aflarea adevărului.

Dar mergem înainte! Nopţile albe de azi acoperă găurile negre din ultimii 20 de ani. Cu emisiuni întinse până spre cântatul cocoşilor, Radu Moraru se asociază ziarului „Adevărul" în efortul colosal de a reconstitui istoria adevărată a acestei ţări. Istorie derulată sub ochii noştri, dar deturnată de indivizi cu mâinile pătate de sânge.

L-am auzit pe Sergiu Nicolaescu reluând una dintre minciunile dragi Domniei-Sale: „Teroriştii care trăgeau de pe acoperişul Palatului Regal erau oamenii lui Iulian Vlad", adică securiştii. Ca un magnetofon dintr-ăla vechi, rusesc, venerabilul regizor a rămas cu mintea blocată în decembrie 1989. Între timp au apărut dovezi clare că lucrurile au stat cu totul altfel, dar degeaba: omul cântă melodia pentru care a fost programat. Încercaţi cu ea la Eurovision, maestre!

Un alt prizonier al propriilor minciuni este Gelu Voican Voiculescu. Omul acesta are un excepţional talent al diversiunii. Când discuţia atinge zone periculoase, misteriosul cioclu al Ceauşeştilor o deturnează spre piste false, cu aerul că vrea să dea o mână de ajutor. Cine l-a ales să joace rolul de revoluţionar-cu-barbă-albă trebuie să fi fost un regizor de mare clasă.

Târziu în noapte l-am auzit pe Cornel Dinu vorbind despre noaptea de 22 spre 23 decembrie, petrecută de el la etajul 11 al TVR. O încăpere în care se mai aflau Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan, Nina Iliescu. Din când în cân