Modernizarea ruralului a fost declarata drept una dintre prioritatile actualei guvernari. Politici concrete destinate indeplinirii acestui obiectiv nu am prea vazut. Nici nu mi-e evident ca se cunosc destul de multe lucruri referitoare la mutatiile profunde care au intervenit in ultimul deceniu in satul romanesc. Despre una dintre aceste mutatii, dinamica fluxurilor migratorii dintre rural si urban, voi vorbi in continuare.
Traditional, Romania moderna (mai ales in epoca industrializarii socialiste) a cunoscut puternice transmutari de populatie de la sat la oras. Daca in 1930 populatia rurala reprezenta 79%, ea se redusese in 1989 la 47% din populatia Romaniei. Aparent, miscarea dinspre rural spre urban a continuat si dupa 1990, de vreme ce ponderea ruralului a continuat sa scada (45% in 2009).
La o examinare mai atenta a fluxurilor de migratie, vom constata insa o inversare de tendinta: de zece ani incoace, numarul celor veniti in rural il intrece pe al celor care se stabilesc in orase. Intre 1997 si 2008, migratia a adus in sate cu peste 300 de mii de persoane mai mult decat cele plecate la oras (numai in 2008, 1,3% din locuitorii urbani s-au mutat la tara, iar soldul migratoriu a fost de 47.000 in favoarea ruralului). Cu alte cuvinte, in zilele noastre oamenii au inceput sa paraseasca orasele, preferand zonele rurale. Cresterea ponderii urbanului in defavoarea ruralului se datoreaza exclusiv transformarii administrative a unor comune in orase: daca in 1990 aveam 260 de municipii si orase, numarul acestora ajunsese in 2008 la 320. Asta nu inseamna ca schimbarile de nomenclatura au adus in mod necesar si evolutii semnificative in modul de trai din localitatile transformate din comune in orase.
La o examinare si mai atenta a migratiei, constatam ca fluxurile dintre cele doua medii rezidentiale nu sunt deloc omogene. Pentru varstele act
