Sub titlul interogativ „Istorie unilaterală?” s-a desfăşurat la Berlin o dezbatere publică legată de filmul controversat al regizorului român, Constantin Popescu, „Portretul luptătorului la tinereţe”. Pelicula a fost prezentată la recentul festival al filmului din Berlin şi a stîrnit proteste. Corespondentul RFI, William Totok, a asistat la dezbatere (audio).
Sub titlul interogativ „Istorie unilaterală?” s-a desfăşurat la Berlin o dezbatere publică legată de filmul controversat al regizorului român, Constantin Popescu, „Portretul luptătorului la tinereţe”. Pelicula a fost prezentată la recentul festival al filmului din Berlin şi a stîrnit proteste. Corespondentul RFI, William Totok, a asistat la dezbatere (audio).
Producţia românească din cadrul secţiunii „Forum” a recentului festival internaţional al filmului de la Berlin a stîrnit controverse şi protestele unor organizaţii - între care şi Institutul pentru studierea Holocaustului din Bucureşti.
Filmul excesiv de lung al lui Constantin Popescu, „Portretul luptătorului la tinereţe“ tematizează lupta unui grup de partizani anticomunişti din munţii Făgăraş. Regizorul Popescu s-a inspirat, în primul rînd, din scrierile memorialistice ale lui Ion Gavrilă Ogoranu, „Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc“. Acţiunile grupului Ogoranu, compus din 12 luptători, au echivalenţe în realitate.
Cu alte cuvinte, atît personajele din film cît şi situaţiile au o bază reală. Problema filmului însă nu constă în prezentarea unui episod istoric, ci în încercarea de a oculta intenţiile politice ale acestor personaje, de a trece sub tăcere opiniile lor ideologice şi, nu în ultimul rînd, faptul că din 12 personaje 8 au făcut parte din Frăţiile de cruce. Această organizaţie prezentată în anumite scrieri apologetice sau chiar şi în unele filme documentare, difuzate de televiziunea română, este descrisă ca o inocentă grup
