"Ce este pictura mea? Momente de viaţă, aduceri aminte oprite pe pânză ... 65 de ani, zi de zi, în dialog cu locuri, lucruri, oameni, trăiri, cărora am încercat - cu cărbunele, pensula sau cuţitul - să le dau formă", mărturisea, de curând, Alma Redlinger, o mare Doamnă a artei româneşti contemporane, care a împlinit, acum câteva zile, 86 de ani de viaţă şi aproape şapte decenii dăruite picturii.
La mulţi ani, doamnă Alma Redlinger, cu acelaşi entuziasm şi bucurie - flori rare pe care le-aţi sădit cu sufletul!
Într-o lume zgomotoasă şi agresivă, în care marile valori ale culturii româneşti reuşesc totuşi să supravieţuiască, puţini sunt creatorii ce şi- au păstrat cu sfinţenie drumul, firea şi chipul. Doamna Alma Redlinger face parte dintre aceştia. "Aproape şapte decenii petrecute în faţa şevaletului, o operă amplă, care confirmă înţelegerea profundă a problemelor de limbaj, o viaţă artistică trăită la înălţimea exigenţelor pe care vi le-aţi impus, o foarte bună receptare a creaţiei dumneavoastră de către public, colecţionari şi critica de specialitate. Care este secretul acestei reuşite, doamnă Alma Redlinger?", o întreb.
"Nu este niciun secret. Reuşita mea, în măsura în care se poate vorbi despre aşa ceva, se datorează muncii zilnice de o viaţă, pasiunii pentru pictură şi desen, studiului neîncetat şi cunoaşterii, susţinerii din partea familiei, prietenilor şi publicului. Am pornit de la elemente solide de desen şi de compoziţie, precum şi orizontul larg asupra artei universale obţinute în anii de studiu de la şcoala M. H. Maxy, de la documentările pe teren ale tinereţii mele în diferitele locuri ale ţării, iar universităţile mele au fost muzeele Europei şi volumele de artă".
În prezenţa domniei sale, în atelierul său din Bucureşti şi în preajma tablourilor "locuite" de o imensă bucurie, de o muzică plină de vitalitate, oricine se sim
