Stiti povestea. Mihai si Florin s-au trezit tam-nisam ca in loc de o colega de trupa apare o domnisoara plina de tupeu, sfatuita de binevoitori ca ar fi mai bine sa faca niste banisori cinstiti si fara cei care au descoperit-o. Ca s-au trezit cu ea intr-o alta “prezentare” n-ar fi fost asa o mare problema, daca domnisoara, plina de curaj, n-ar fi lansat bomba cu prune stricate la Maruta in show. Fara ca baietii sa stie ceva.

Dupa niste ore de respiro, prin targ au inceput sa circule zvonuri legate de atitudinea tip balaur a lui Mihai.

El era plecat din tara, asa ca nu a putut raspunde.

Intamplarea a facut ca, cu ceva zile in urma sa ma intalnesc cu Mihai intr-o seara, la o masa linistita in buricul targului. Eu i-am sugerat o colaborare “profesionala”, el a raspuns “ne intalnim si discutam”.

In drum spre restaurant, mi-a dat vreo trei mesaje in care s-a scuzat ca intarzie. Iar eu am fost placut impresionata de gestul lui, firesc pentru un barbat in toata firea, mai greu de intalnit la un artist (credeti-ma, stiu ce spun).

Intr-un final, a ajuns la masa si mi-a spus inca o data sa-l iert, venise pe bicicleta. Am comandat mancarea si discutia (nu-l cunosteam pe Mihai, ne stiam doar din vedere) a inceput firesc, subiectele s-au perindat pe la masa noastra unul dupa altul, iar rasul si glumele parca erau acolo dintotdeauna.

In gand mi-am zis ca unii oameni chiar se comporta diferit fata de cum spun gurile rele. Asa ca l-am intrebat care e explicatia, de ce asa de multa lume, inclusiv foste colege de trupa nu vorbesc in termeni tocmai roz cu pampoane in buline despre el.

“Nu stiu ma, nu sunt un om comod” mi-a spus el.

“Nu ma prinzi asa usor la petreceri, sunt pasionat de politica, am niste proiecte de sociologie, e mai greu cu mine” a adaugat apoi.

Dupa aceea (in timp ce eu asezam tacticoasa bile albe deasupra capului dist