Acum cateva zile, cu calculatorul mergand intr-o camera, iar eu fiind in alta, am auzit o melodie ciudata, instrumentala si foarte tehnica, o combinatie intre house, o bormasina si o tabla pe care cineva zgarie cu unghiile. M-am oprit locului. Asta nu poate sa fie decat Jarre. Jean-Michel Jarre, adica. Care are de gand sa vina in Romania pentru a doua oara, pe 3 iunie, la Sala Palatului. Stiu, 3 iunie nu e saptamana viitoare, chiar daca am vrea cu totii sa fie (si asta nu neaparat datorita lui Jarre), insa, avand in vedere ca data trecuta cand a poposit in tara noastra biletele s-au epuizat cu o luna inainte de spectacol, am zis ca e mai bine sa va tinem in garda. Motivul pentru care a fost tot timpul si continua sa fie atat de popular este felul sau unic de a face muzica, folosindu-se de sintetizatoare, orgi electronice si multe, multe lumini. In 1976, Jean-Michel Jarre avea doar 28 de ani cand a fost atins de zei, care i-au dat "Oxygene", un debut solo de zile mari (si un album care ramane si astazi cel mai bine vandut album francez) impreuna cu titlul de "Omul anului", decernat de catre revista "People". Jarre nu s-a culcat pe laurii gloriei insa, si doi ani mai tarziu a scos "Equinoxe", album pe care l-a lansat prin cel mai mare concert in aer liber organizat vreodata pana atunci, care a avut loc in Place de la Concorde de Ziua Nationala a Frantei si care i-a adus prima intrare in Cartea Recordurilor. Zic prima pentru ca, de atunci, Jarre a mai fost inclus de trei ori in Cartea Recordurilor pentru acelasi lucru, adica cel mai mare concert organizat in aer liber: dupa cel din Place de la Concorde au urmat, in 1987, cel din Houston, in 1990, cel din Paris, la arcul La Defense, iar in 1997, cel din Moscova, prilejuit de implinirea de 850 de ani a orasului. Cam tot pe atunci guvernul francez a socotit prielnic sa-i acorde Legiunea de Onoare pentru servicii deose