Ciudatul Ichabod Crane, drogatul Raoul Duke, incredibilul Jack Sparrow si acum, Palarierul (la propriu si la figurat) Nebun, locuiesc toti in aceeasi persoana. Johnny Depp, cel mai bun actor al generatiei sale, care a sfidat tot timpul regulile acesteia, poposeste acum si in paginile noastre...
Primul film pe care l-am vazut cu Johnny Depp a fost "Edward, omul-foarfeca", un film pe care l-am iubit si l-am urat in acelasi timp. M-a tinut locului, cu privirea in ecran, incantata de placere, si m-a ingrozit. M-a facut sa ma indragostesc de Johnny Depp. Cred ca aveam vreo 9 ani pe atunci. Filmul fusese facut in 1990, dar ala era anul in care eu ma nasteam, deci mi-ar fi fost imposibil sa-l vad. In 1999 insa, pe cand eu abia vedeam unul dintre primele filme ale lui Depp, el era deja pe culmea gloriei. Intr-un fel, Depp portretizeaza perfect clasica poveste americana: baiat sarac fara tata, care a crescut in mijlocul lui Nicaieri cu o pasiune pentru muzica si care nu a absolvit niciodata vreun liceu pentru ca a plecat in Los Angeles in cautarea gloriei muzicale. Nimic nou sub soare. Nici macar faptul ca i-a reusit nu e o noutate - si asta se intampla, ce-i drept, mai rar. Insa Depp e mai mult decat o poveste, e o legenda (cu mari sanse de a ajunge un mit). Daca inceputul carierei sale este unul clasic, restul este un paradox. Ajuns in LA cu trupa sa de atunci (Six Gun Method), Depp isi da seama repede ca succesul muzical se va lasa asteptat. Sansa ii surade insa. Se casatoreste cu Lori Allison, sora unui coleg de trupa, al carei fost iubit nu era altul decat Nicholas Cage. Cei doi, fostul si actualul, se intalnesc si probabil se plac, pentru ca in curand Cage il sfatuieste pe Depp sa-i faca o vizita impresarului sau. Si iata cum Johnny, pornit chitarist din Miramar, Florida, catre Los Angeles, California, se reinventeaza in Cetatea Filmului drept actor. Parca si
