- Diverse - nr. 500 / 11 Martie, 2010 Cele mai frumoase ganduri, ce pot fi adresate unei fiinte dragi, incep, de fiecare data, cu cele de apreciere si admiratie. E greu de crezut ca ceea ce descoperim langa noi, in semenii nostri, este rodul intamplarii, al neprevazutului. Din acest motiv, randurile ce vor urma se justifica si vor sa fie, pana la capat, nu doar un exercitiu de admiratie, ci si continuarea unei uimiri de nedescris. Daca acum 4 ani, o lume intreaga a salutat, cu bucurie si admiratie, debutul in literatura, cu un volum de poezii, la varsta de 90 de ani, a distinsului artist Eduard Costin, acum, cand se tipareste cea de-a treia carte, suntem in fata unei nesperate destainuiri. "Sunt convins ca nu am spus chiar tot ceea ce am avut de spus, nici in sculptura si nici in poezie!", se confeseaza venerabilul artist, zambind cu subinteles, de la inaltimea celor 94 de ani, ce-i va implini pe data de 14 martie. Este un lucru uluitor si minunat, ca la o asemenea varsta sa dispui de resurse de energie si emotie, ca sa poti crea si recrea un univers atat de special care este arta. Este de-a dreptul incredibil cu cata vivacitate se implica in actiuni ale Cultului Eroilor, in actiuni sociale si umanitare si, nu in cele din urma, in scris si daltuit. La o privire din exterior nu poti decat sa-l invidiezi, iar la o trecere in revista a ceea ce face, admiratia este deplina. De fiecare data cand vreau sa vorbesc de Omul si artistul Costin Eduard simt o gheara a neputintei si repet ca noi nu ne pretuim valorile decat dupa ce ele trec la cele vesnice. Spun aceste lucruri pentru ca nu avem cum sa-l rasplatim pentru tot ceea ce a facut pentru generatii intregi de elevi, carora le-a fost profesor, pentru ceea ce a reprezentat si reprezinta in sculptura romaneasca si nici pentru faptul ca domnia sa este printre putinii supravietuitori ai Ultimului Razboi Mondial. Este un E