Ion Alexe, cel mai titrat "greu" al României din toate timpurile, rememorează momentele înfruntărilor cu doi monştrii sacri ai ringului: "Sînt mîndru că nu m-au bătut nişte fraieri!"

Ion Alexe, 64 de ani, e cel mai medaliat "greu" din istoria boxului românesc. Vicecampion olimpic în '72 (Munchen) şi un titlu european în '69 (Bucureşti) au fost momentele de glorie ale carierei unui colos care a rezistat timp de un deceniu în lotul naţional.

A luptat la categoria cea mai de sus a vremii, +81 kg, la care un pumn dat sau încasat cîntăreşte cît o piatră de moară. "Nici nu ştiţi cît e de complicat să rezişti în vîrf atîta vreme în sportul ăsta!", spune bărbatul care trăieşte acum într-un apartament civilizat din localitatea de baştină, Cornu, pe Valea Prahovei. Acolo îşi fac loc şi amintirile înfruntărilor speciale cu două legende ale pugilatului: George Foreman (SUA) şi Teofilo Stevenson (Cuba).

"Eram convins că produc miracolul"

Cu americanul şi-a încrucişat mănuşile la Olimpiada de la Mexico City ('68), prima competiţie majoră pentru ambii boxeri. "Big George" abia trecuse de vîrsta majoratului şi avea deja o aură de invincibil, iar românul împlinise 22 de ani. S-au intersectat în "sferturi". Alexe povesteşte meciul de parcă tocmai a coborît din ring.

"Recunosc că mă cam rodea stomacul la gîndul că mă voi bate cu Foreman. Iar asta a început să mi se întîmple încă de la tragerea la sorţi, cînd am picat pe partea lui de tablou", spune acum bărbatul, cu sinceritate. Explică însă că în timpul meciului s-a zbătut ca un leu: "Primele două reprize am boxat foarte bine. Am punctat mult. Eram chiar convins în sinea mea că voi produce miracolul! Mi-a spart arcada, dar şi eu pe a lui, iar cînd l-am văzut cu gheaţă pe frunte în colţul ringului mi-am zis că pot să-l bat. Se deplasa foarte uşor, era agil, avea o viteză de execuţ