Sînt puţini cei care ştiu că astăzi se împlinesc 20 de ani de cînd a fost citită Proclamaţia de la Timişoara. Şi mai puţini au auzit despe cel care a gîndit-o şi a scris-o: George Şerban. Şi mai nimeni nu mai ştie ce conţine Proclamaţia care l-a scos pe Iliescu şi numeroasele cadre ale Securităţii din sărite şi au făcut din George Şerban şi Societatea Timişoara inamicul public numărul unu. Dacă Proclamaţia – şi nu doar Punctul 8 – ar fi fost puse în aplicare, transformate în legi, am fi fost mai spre centrul Europei, am fi avut o viaţă mai curată şi mai prosperă. Nu am fi băltit alegând mereu între 2, 3, 1000 de activişti mici şi mari, nu am fi bîjbîit la 20 de ani de la Revoluţie prin mlaştina dosarelor, a pilelor, a spăgii şi a sărăciei fără orizont.
Am ascultat astăzi ,din nou, vocea lui George Şerban citind Proclamaţia de la Timişoara. Parcă era scrisă ieri, pentru azi.
Pentru cei care nu o ştiu şi au răbdare, o voi posta, cu tot repsectul pentru George Şerban. Spune mai multe şi mai bine decât mine. Merită să nu uităm. Proclamatia de la Timisoara
Populatia orasului Timisoara a fost initiatoarea Revolutiei romane. Intre 16 si 20 decembrie 1989, ea a purtat, de una singura, un inversunat razboi cu unul dintre cele mai puternice si mai odioase sisteme represive din lume. A fost o inclestare cumplita pe care noi, timisorenii, o cunoastem la adevaratele ei proportii.
De-o parte populatia neinarmata, de cealalta parte Securitatea, Militia, Armata si trupele zeloase de activisti ai partidului. Toate metodele si mijloacele de reprimare s-au dovedit insa neputincioase in fata dorintei de libertate a timisorenilor si hotararii lor de a invinge. Nici arestarile, nici molestarile, nici chiar asasinatele in masa nu i-au putut opri. Fiecare glont tras a adus pe baricadele Revolutiei alti o suta de luptatori. Si am invins.
In 20 de
