- Editorial - nr. 500 / 11 Martie, 2010 Multi dintre noi ne aducem aminte de mascarada alegerilor comuniste din anii dictaturii (vezi, bunaoara, Congresul al XIV-lea al PCR), cand, pentru evitarea oricarei surprize in plenul acestuia, recomandarea alegerii secretarului general avea loc in organizatiile de baza, astfel incat conferintele judetene si apoi congresul nu faceau altceva decat "sa dea glas unanim vointei nestramutate a tuturor comunistilor de a-l avea in frunte pe cel mai iubit fiu al poporului…", lucru care se si intampla, spre nemultumirea carcotasilor de pe la colturi si a celor din sala care ar fi avut alte opinii. Criticam noi, de zor, comunismul pentru practicile folosite atunci, iar liberalii sunt cei mai vehementi, insa larga noastra democratie nu ezita sa le utilizeze cu succes, atunci cand este vorba de consolidarea pozitiei unui lider de partid sau de prelungirea mandatului la carma acestuia. Daca formula a fost dezavuata in cele din urma la PSD, ea a functionat perfect si cu rezultatul scontat la recentul congres al PNL, unde votul pe lista a asigurat, fara emotii si din start, castig de cauza celui care l-a introdus si a reusit sa-l impuna. Iata ca metoda pur stalinista a functionat perfect intr-un "mediu liberal", ceea ce ne face sa ne intrebam daca lucrurile nu s-au cam schimbat pe la acest partid, care, in vorbe, se vrea atat de democratic. Cu astfel de metode, cosmetizate pe ici pe acolo, dar in esenta aceleasi ca si la comunisti, forumul liberalilor n-a fost decat o poveste de succes, un congres aranjat sau regizat in cele mai mici detalii, fara miza si suspans, pentru ca rezultatele se cunosteau de dinainte. In acest caz, introducerea in lupta pentru sefia partidului a altor doi candidati colaterali nu este altceva decat o smecherie de a salva de la ridicol metoda tip comunista folosita la impunerea liderului pe cale de a deveni "il m