Astazi de exemplu, vreau să pierd timpul vreau sa schimb ritmul, atat de simplu…

Gandeam cu voce tare la tigara. Pe note. Nu-mi dadeam seama daca de fapt auzisem vreo piesa in taxi care sa se fi lipit cumva de neuronul ala instabil din dreapta responsabil cu sinapsele dubioase pe fond de lipsa de ceai hapciu din plante selectionate (pentru ca la unele chestii Fares ruleaza!)

Ulterior, postata la laptop si concentrata-n browser, jongland in 7 pagini (numar magic – sorry, dragi colegi de la IT, nu pot mai putin), am raspuns mecanic la telefon.

La rugamintea amicului de la capatul celalalt a firului, nu mi-a venit decat o singura replica:

Azi nu te rog eu nu, maine poate facem cum zici tu, dar azi NU, NU, NU!

Peste vreo 5 minute, m-am trezit cu informatia procesata si cu pagina OkapiSound de pe Youtube deschisa. Ciudate-s caile neuronale. Da’ ce satisfactie muzicala iti produc uneori!

Baiatu’ asta de ma sunase e unul din cei mai aprigi aparatori al muzicii hip-hop romanesti “traditionale”. Asa-i zice el. Nu poti sa te c..i in definitiile omului.

Sustine sus si tare ca hip-hop-ul autentic (asa cum il percepe el, repet) e mult mai bun si in continuare mai reprezentativ decat ce se da pe radio in zilele astea.

Eu i-am tot dat inainte ca in mainstreamu’ romanesc hip-hop-ul revine tare, cool, divers, ca-s cateva nume care merita atentie si cateva piese care sunt sau o sa fie hit-uri, pentru ca vorbesc de alte chestii.

El nu si nu, ca-s snoaba si superficiala. Ceea ce nu neg in totalitate, dar n-are legatura cu subiectu’.

Sunt in continuare convinsa ca face o mare confuzie si alatura ideea de hip-hop cu imaginea pe care i-o produce in minte cuvantul CONFLICT.

M-am saturat pana-n gat de piesele care vorbesc de dusmani, limitandu-si “arta” la un tip specific de conflict, indiferent din ce zona muzicala vin. Mi