Treptat, am inventat cel mai prost sistem de evaluare a performantelor scolare, acela bazat pe notele obtinute in timpul ciclului scolar. De ce? Pentru ca nu exista un sistem unic de evaluare obiectiva a performantelor. Ce ne spun insa examenele noastre finale, gen teze unice? In ultimii ani, fiecare sesiune a lor a fost cu scandal. Ba s-au furat ori gresit subiectele, ba s-a copiat pe rupte. Inovatiile alandala au fost asociate cu modificari non-stop ale metodologiilor si regulamentelor. Ei bine, exceptionalismul mioritic se manifesta predilect tocmai aici. Daca ar fi sa judeci numai dupa statistici, atunci sintem cei mai tari din galaxie. Insa unele indicii ne determina sa fim circumspecti. Astfel, anul trecut s-au centralizat probele cu fraudele produse in tara la tezele unice, inregistrindu-se o avalansa de dovezi in acest sens, diverse asociatii facind chiar plingeri penale impotriva ministrului de atunci, Cristian Adomnitei. Nu din intimplare, tot atunci a aparut expresia de "teze penale". S-a intocmit si o harta a fraudei la nivel national. Degeaba, nu s-a intimplat nimic! Cum tot inutile au fost si evaluarile privind procentele de umflare a notelor de la tezele unice, din moment ce fenomenul mediilor exceptionale si-a vazut de drum la Vascautii din Deal si Gheboaia din Vale, plaiuri unde pot sa se nasca genii, dar nu ai argumente rationale sa accepti ideea genialitatii in masa. Privind retrospectiv, sa spunem ca avalansa schimbarilor a inceput in perioada ministeriatului lui Andrei Marga, din 1999 examenul de admitere in clasa a IX-a fiind numit "capacitate". Examenul a fost unul national, toti elevii l-au sustinut in acelasi timp, pe baza acelorasi subiecte. Astfel, pe baza mediei obtinute si a optiunii elevului, acesta era repartizat la un liceu. Ulterior, a fost introdusa repartizarea computerizata si a fost schimbata denumirea de capacitate in teste natio