Giuleştiul e prea îngrijorat de soarta echipei sale ca să se mai entuziasmeze la un „Under 23” România – Italia, disputat sub Podul Grant cu tribunele goale.
După un scor alb, cadeţii au dezamăgit, ca şi echipa mare, chit că oaspeţii erau solii unei Ligi jenante, cea de a 3-a, din Il Calcio. După cum spunea cineva, dacă raportul ar fi fost inversat, puştimea lui Inter, Mila sau Napoli ne-ar fi umilit la Roma cu un 10-0.
Să ne întoarcem însă la Rapid, care, teoretic, e un vehicul performant. Marfarul, în schimb, e un vlăstar feroviar oropsit ce sugerează cazne pe trasee obscure. Cu un utecist nabab la butoane, fala Giuleştiului pufăie în gol ca un cărăuş de duzină.
Copos, un patron oportunist pe care nu l-a văzut nimeni la vreun meci înainte de '89, e pe cale să năruie un monument. Nu poţi să fii cărpănos şi neinspirat şi să reuşeşti într-o mare industrie a spectacolului.
Găselniţa cu legitimarea şmecherească, până una alta frauduloasă a doi jucători, inducând pierderea unui meci câştigat, e dublată şi de intenţia antrenorului Manea de a acompania eventuala depunctare cu propria demisie. Cum s-ar zice, s-ar nărui un mit.
Fără Nae Manea, Giuleştiul e un azil cenuşiu. Adorat de jucători, simpatic, sufletist, părând un conţopist ieşit la iarbă verde de când şi-a tras ochelari, sub masca fostei extreme impetuoase clocoteşte priceperea şi amorul vişiniu. Să ne despărţim de soarta Rapidului cu un cântec adaptat. Trenule, maşină mică, unde te duce Georgică?!