In ambele cazuri au existat ample precedente, dar unii lideri chinezi se asteptau ca Obama sa fie mai sensibil la ceea ce China considera a fi "interesele sale fundamentale" privind unitatea nationala, scrie Joseph Nye, unul dintre cei mai influenti experti americani in relatii internationale, in Project Syndicate, articol preluat de ziarul italian La Stampa, citat de Agerpres.

Nu ar fi trebuit ca lucrurile sa decurga in acest fel. In urma cu un an, administratia Obama isi intensifica eforturile pentru a se intelege cu China. Secretarul de stat al SUA, Hillary Clinton, spunea ca cele doua tari ''erau in aceeasi barca'' si ca Beijingul si Washingtonul ''vor reusi sau vor cadea impreuna''. Ministrul de finante Timothy Geithner sustinea ca a petrecut mai mult timp pentru consultari cu omologul sau chinez decat cu oricare alt omolog din alte tari. Unii observatori vorbeau de un G-2 chino-american care ar fi controlat economia globala.

In opinia semnatarului articolului, G-2 a fost intotdeauna ''o prostie''. Europa are un sistem economic mai amplu atat decat SUA cat si decat China iar economia japoneza este egala cu cea chineza. Participarea lor la solutionarea problemelor mondiale este esentiala. In pofida acestui fapt, cooperarea crescanda dintre SUA si China in G-20, anul trecut, a fost un semnal pozitiv de colaborare atat bilaterala cat si multilaterala. Indiferent care este nivelul de ingrijorare privind problemele legate de Dalai Lama si Taiwan, este important sa se sublinieze ca deteriorarea survenita in relatiile dintre cele doua tari a inceput deja. Multi congresmani americani, de exemplu, denunta faptul ca locurile de munca din SUA sunt distruse de interventia chineza asupra pietelor monetare pentru a mentine artificial scazuta valoarea monedei yuan.

Un al doilea punct priveste decizia Beijingului de a nu colabora la conferinta O