Legenda grupării din Ghencea, Gheorghe Constantin, a vorbit cu ziarul Libertatea cu zece zile înainte de a trece în nefiinţă
Gheorghe Constantin nu mai este. Căpitanul Stelei, pe atunci CCA, se arăta, în urmă cu 10 zile, sceptic în ceea ce priveşte şansele ca gruparea din Ghencea să câştige un nou titlu, din cauza lotului “subţire” valoric.
Libertatea:Cum vi se pare jocul Stelei?
Gheorghe Constantin: Nu îmi place, Steaua nu are faţa de titlu. Cred că lotul actual nu-i dă prea multe şanse să câştige titlul în actualul sezon.
Se juca altfel pe timpul dumneavoastră?
Da, nici nu există comparaţie. Poate mai lent, dar exista la fiecare echipă o idee clară de joc, iar fotbaliştii se dăruiau total pe teren. Nu pot fi de acord cu Mihai Stoica. Managerul Unirii spune că pe vremea în care Petrolul a învins-o pe Liverpool, în 1966, se juca pe nasturi. Nimic mai neadevărat. Se juca fotbal, iar Petrolul în acele vremuri era o trupă redutabilă.
Cum aţi intrat în fotbal?
Tata făcea afaceri cu fructe şi cu zarzavaturi pe care le distribuia în Piaţa Obor. Aşa am ajuns şi eu să joc la juniorii Unirii Tricolor, clubul oborenilor. Am stat aici până la desfiinţarea acestei echipe iubite de bucureşteni. Chiar am urmărit, din sală, procesul lui nea Fane Cârjan şi al lui Constantin Anghelache, oamenii care se împotriviseră preluării Unirii Tricolor de către Ministerul de Interne. Nea Fane a luat 10 ani, că era gură mare, iar Anghelache doar doi, că a tăcut!
Au fost vremuri tulburi, nu glumă...
Da, şi înainte de război, şi după. Pe timpul dictaturii legionare, se trimiteau la magazine puştani de 19-20 de ani care puneau pistoalele pe tejghea şi întrebau: “Patroane, dai şi tu ceva pentru Legiune?”. De frică, mulţi oameni le dădeau. Ei îşi notau ce şi cum. La câteva zile, cine nu apărea pe listă drept “cotizant” era luat de legionar
