"Întotdeauna am căutat să fiu eu aşa cum sunt. Mi-a plăcut naturaleţea firii umane şi am crezut în ea. Îmi face plăcere să am de-a face cu oameni sinceri, nu cu oameni prefăcuţi. Teoria că viaţa este un teatru mi se pare metaforică, pentru că noi suntem actorii vieţii", ne povestea maestrul Ion Besoiu. Astăzi împlineşte 79 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Am două propuneri de realizare a unui rol în două spectacole diferite. Aş prefera să lucrez cu amândoi regizorii, dar nu depinde numai de mine. Cântăresc timpul, mă gândesc să fac lucrurile în bună rânduială, cum zice ardeleanul, acum la crepuscul de carieră. Am senzaţia că publicul mă respectă, dar şi mai mult mi-aş fi dorit să mă iubească.
Dorinţa mea cea mai mare este să mai reuşesc să fac un film, pentru că filmul rămâne în conştiinţa publicului, momentul teatral dispare. Anul trecut am avut o mare bucurie. Am fost la Festivalul de film de la Cannes după 43 de ani. Mi-a făcut mare plăcere că Dumnezeu mi-a mai dat această şansă să mai ajung o dată în locurile acelea binecuvântate, unde actorii se întâlnesc cu veşnicia.
Nici o aniversare nu a fost un moment de întristare pentru mine, ci, dimpotrivă, poate un moment de bilanţ. Cea mai mare bucurie pe care Dumnezeu i-o poate da unui om este sănătatea şi sper în acest lucru cu toată credinţa în bunul Dumnezeu.
De-a lungul timpului am învăţat că cele mai importante lucruri sunt onestitatea, respectul faţă de munca ta şi faţă de munca altora, dragostea de oameni, de ţară şi credinţa în mai bine, adică speranţa.
Privind în urmă, se vede ceva frumos, pentru că întotdeauna amintirile păstrează sentimentul de frumos, de împlinire. Bineînţeles că există regretul că nu-i ai pe toţi cei dragi lângă tine. În faţă este speranţa de mai bine, de sănătate.
CULTURA, UITATĂ
Nu mi-am dorit nicioda
