Un DA legalizării prostituţiei
Şi curvele sunt femei, aşa-i? Femei uşoare, dame de companie, femei de consum, escorte, târfe, curvele de la mica publicitate, fetele de la videochat şi aşa mai departe. Mai multe feluri de a le spune cumva femeilor care vând plăceri.
Curvăsăria este subiectul care încinge opinia publică indiferent de vremuri. Aşa se explică acum interesul pentru scadalul sexual de la Cluj. Deşi nu este un eveniment rarisim, deşi nu este prima dată când VIP-urile calcă pragul bordelurilor, tot poporul se uită acum în gură femeilor care povestesc despre bărbaţii care le-au trecut printre picioare, fără jena unui posibil secret profesional. Editorial, acest eveniment scoate iar la rampă dezbaterea pe tema legalizării prostituţiei. Oricum, dezbaterea sună parcă puţin mai nevinovată decât celebrul titlu de presă megauzitat: razie printre prostituate.
Ca jurnalist, am trăit experienţa de a vorbi faţă-n faţă cu prostituate. Unele îmi spuneau, cu câteva coji de spermă uscată uitate discret în colţul gurii, că o fac pentru a lua pâine copiilor. Altele nu-şi puteau imagina să facă altceva. Pentru unele, prestarea serviciilor sexuale era o cale de a îmbina munca şi plăcerea.
Cu ocazia aceloraşi razii printre “cuiburile” de prostituate şi peşti din Bucureşti făcute de poliţişti şi supervizate de jurnalişti, am sesizat că aceste femei erau percepute greşit tocmai de către cei care ar fi trebuit să le ajute. Stăteau cu trupurile chircite, înghesuite una într-alta, încercând să-şi ascundă chipul. Parcă erau nişte ciudăţenii umane aterizate în faţa unor curioşi care le vânau şi le comentau cu nesimţire fiecare mişcare. Poliţiştii le îndemnau să arate ce trebuie la presă, pentru că presa trebuie să vadă “ţâţele”. Fetele/femeile îşi ridicau poalele bluzelor în cap, mulţumind aşa pe toată lumea. Fotografii şi cameramanii prezenţi se hăhăiau şi vâ
