Răspunsul la ameninţarea epidemică/pandemică a bolilor infecţioase transmisibile s-a născut din convenţiile internaţionale, care datează din a doua jumătate a secolului XIX şi prima jumătate a secolului XX, iniţiate de instituţii ca Biroul Sanitar Panamerican, Oficiul Internaţional de Igienă Publică şi Organizaţia Sanitară a Ligii Naţiunilor, care au stabilit funcţiile ce trebuiau coordonate, obligaţiile limitate de notificare şi supravegherea unor boli infecţioase. (...)

Constituţia OMS a intrat în vigoare în 1948, cu prevederi largi în domeniul sănătăţii, printre care şi organizarea serviciilor tehnice, de epidemiologie şi statistică, unul din obiective fiind eradicarea bolilor endemo-epidemice. Primul regulament internaţional a apărut în 1951, şi a fost revizuit de şapte ori între 1957 şi 1998. În 2003, OMS instituie un grup internaţional de lucru, care se întruneşte şi negociază, în 2004 şi 2005, regulamentul fiind aprobat de Adunarea generală OMS în 2005 şi intrat în vigoare la 15 iunie 2007. Regulamentul complet revizuit a înlocuit prevederile de supraveghere epidemiologică, formulate de regulamentul din 1969. Regulamentul actual propune definiţii noi, termenii anteriori, „boală“ şi „eveniment“ fiind largi, deoarece nu includeau şi evenimentele în care agentul cauzal nu era cunoscut, indiferent dacă erau la originea unui act neintenţionat sau deliberat (agenţi infecţioşi, chimici şi radiologici). Definiţiile era necesar a fi stabilite pentru aplicarea corectă a prevederilor, în condiţiile în care boala este considerată manifestarea sau condiţia medicală, indiferent de origine şi sursă, care are sau ar putea avea capacitatea de a vătăma sănătatea umană. Evenimentul este definit drept o manifestare a bolii sau situaţia care creează un potenţial pentru apariţia unei boli. Regulamentul consideră supravegherea drept colectarea sistemati