Lupta de anul acesta pentru Premiile Oscar s-a dat, în mod hotărît, între Kathryn Bigellow şi James Cameron (cîndva soţ şi soţie) şi, destul de puţin surprinzător, cel mai rîvnit trofeu oferit de Academia Americană de Film, pentru Cel mai bun film al anului, a revenit lui Katheryne Bigelow, pentru The Hurt Locker, care a mai fost recompensat cu Premiul pentru cel mai bun regizor, Cel mai bun montaj, Cel mai bun sunet, Cel mai bun mixaj sonor, Cel mai bun scenariu original. Filmul centrat pe conflictul din Irak a fost preferatul criticilor, cu toate că succesul de box-office indică un eşec clar (încasări de aproximativ 16 milioane de dolari, dar avînd şi cel mai mic buget printre filmele nominalizate, 11 milioane de dolari), în comparaţie cu succesul impresionant al Avatarului (peste 2 miliarde de dolari!). Avatar a fost recompensat la categoriile la care, într-adevăr, a excelat: scenografie, imagine şi efecte speciale. Era însă clar că Avatar – un film a cărui miză este esteticul, şi abia în subsidiar conţinînd un anume mesaj social (societatea actuală care distruge ) – nu avea nici o şansă în faţa unei producţii care exploatează un subiect din realitatea imediată, sensibil şi dureros pentru societatea contemporană şi, mai ales, pentru societatea americană. Dincolo însă de actualitatea subiectului, de acţiunea menţinută permanent la un ritm tensionat, filmul nu se remarcă prin ceva extrem de original, putînd la fel de bine să fie acuzat de rămînerea într-o sferă obositoare de clişee, aşa cum a fost acuzat, excesiv şi exagerat, Avatar (cu diferenţa că The Hurt Locker nu beneficiază de un imaginar impresionant). În plus, The Hurt Locker nu are nici măcar garanţia unui mimesis fidel – oameni care au lucrat efectiv în domeniul militar au subliniat o serie de inadvertenţe. În sfîrşit, premierea lui The Hurt Locker marchează şi un punct inedit în istoria dec