Pentru puţini contează faptul că filmul lui Martin Scorsese este realizat după romanul omonim al lui Dennis Lehane, o sursă copioasă pentru regizorii de film: Clint Eastwood realiza în 2003 Mystic River după un alt roman omonim, iar în 2007, Ben Affleck regiza propriul său film păstrând titlul romanului, Gone Baby Gone, iar Dennis semna scenariul pentru câteva episoade din serialul de televiziune The Wire.

Trebuie spus că romanul lui Lehane după care se inspiră Scorsese are o serie de detalii pe care regizorul le pierde deliberat, şi cu toate că romanul este mai elaborat, filmul adaugă o serie de esenţiale note diferenţiatoare. Cu detectivul Teddy Daniels (Leonardo di Caprio) însoţit de agentul federal Chuck Aule (Mark Rufallo) intrăm nu numai într-o colonie penitenciară cu iz de catedrală, dar şi într-un mind game unde de la un punct încolo nu mai ştii cine este şoarecele şi cine pisica. Scorsese ştie ce face când ne scufundă în perioada anilor '50, bântuită de febra anti-comunistă a mccarthysmului şi de umbrele lungi şi insidioase ale lui Edgar Hoover. Este epoca declanşării Războiului Rece, a suspiciunii generalizate, a ameninţării apocalipsei atomic, dar şi cea pe care o descrie Ken Kessey în Zbor deasupra unui cuib de cuci (1962). Prozatorul îşi găsea inspiraţia din experienţa personală cu pacienţii de la Menlo Park Veterans'Hospital, o parte dintre ei oferindu-se voluntari pentru experimentele medicale realizate acolo, pacienţi pe care acesta îi considera victimele unei societăţi cu puseuri autoritariste. Scorsese merge mai departe pe urmele lui Kessey şi Dennis Lehane pentru a aduce la lumină spectrele unei Americi scufundate, spectre rătăcind într-un univers gotic de catacombă. Totul pe Shutter Island are o istorie întunecată şi tulburătoare şi tensiunea creşte cu fiecare moment petrecut acolo, pe măsură ce indiciile se acumulează întru desc