Mai precis, după prima sesiune. Şi, cel puţin la matematică, numărătoarea nu iese bine. Dintre studenţii de anul întîi, nici jumătate nu sînt integralişti. Mulţi dintre cei picaţi au dat foi de examen albe, alţii au scris cîte ceva – mai rău: se vedea clar nu doar lipsa de cunoştinţe, ci şi confuzia cumplită care le locuieşte mintea. Dintre cei care au luat examenele, unii au luat doar nota 5 (cinci) – de încurajare. Iar cum arată scrisul multora dintre viitorii intelectuali ai patriei, cum văd ei gramatica limbii române – mai bine să nu ştiţi. Aceasta fiind situaţia, ce-i de făcut? În primul rînd, să identificăm cauzele. Asta nu-i prea greu. E clar că studenţii vin în anul întîi nepregătiţi bine din liceu. Dar mi se pare inutil să glosez asupra schimbărilor necesare în programe, mod de predare etc. S-a tot spus. Şi, de fapt, poate că nici nu e atît de dramatică pregătirea lor precară. Poate că n-ar trebui să primim atît de mulţi studenţi. Dacă am da examenul de intrare mai serios, ar intra cam jumătate din cei de acum. Şi ne-am putea face toţi treaba. Dar asta nu se poate, pentru că sîntem finanţaţi pe cap de student. Aşa că vrem să avem studenţi mulţi. Şi primim inclusiv copii care au picat bacul la matematică în vară. Nu avem altă soluţie. Nu putem să sporim exigenţa la admitere, nici nu sîntem atît de naivi încît să credem că, într-un viitor previzibil, pregătirea din liceu se va îmbunătăţi şi bacalaureatul va deveni un examen serios. Aşa că, ori continuăm să primim studenţi de calitate submediocră care, într-o lume normală, n-ar avea ce căuta la noi în facultate, ori găsim alte soluţii de finanţare. Nu cred că există. Nu sîntem medicinişti, să ne asalteze francezii neînstare să intre la ei. Facultăţile de matematică sînt subpopulate cam peste tot, nu putem conta pe vreun flux din afară. Nici nu putem muta centrul de greutate pe masterat sau pe şcoala do