in fresca

Ctitori purtându-şi în braţe cu greu Mănăstirile,

Ca pe un capital convertibil

La change-office-ul vieţii de apoi;

Călugări tineri

Cu doctorate la Cambridge

Si odăjdii sărutate

De ţărăncile bătrâne

Târându-se în genunchi

Pe lespezile cu inscripţii chirilice;

Megafoanele

Transmiţând slujba

Până în curtea plină de corturi,

Până în şoseaua pe marginea căreia

Sunt parcate maşinile

Aşteptându-şi sfinţirea;

În timp ce credinţa -

Asemenea rândunelelor

Care pătrund sub cupolă

Zburătăcite de clopote -

Se roteste speriată,

Se loveşte de pereţii pictaţi,

De Pantocrator,

Coboară

Si se aşează cuminte în frescă.

un personaj transparent

Nu l-am înţeles niciodată, Nu i-am cunoscut definiţia: Un personaj transparent Sau numai o boare Pe care nici nu o simţi, Deşi te atinge. După ani, după decenii începi să-i descoperi Urmele

Întipărite în carne, Adânci

Ca nişte urme de ghiare. Tot ce ştiu despre el Este că se grăbeşte Spre locul

Unde el încetează să fie.

ce greu e sA mângâi

Ce greu e să mângâi un înger pe aripi! Oricât de apropiat, el se fereşte de-atingere De teamă că ai putea să îl prinzi, Se roteşte, revine, fâlfâie abia auzit, E singurul sunet de care-i în stare. Ei, îngerii, nu ştiu vorbi, Cuvintele sunt nepotrivite Ca să-i exprime, Mesajul lor mut e prezenţa. Felul în care se-apropie Să te cuprindă cu aura, Dar imediat se îndepărtează, speriaţi de

intimitate,

Protectori, dar nu familiari, Lăsând mereu o distanţă prin care Cuvintele mele se tâ