Timişoreanul şi vecinii lui de bloc şi-au construit un mic templu la subsolul unuia dintre cele mai îngrijite blocuri vechi din oraş, de pe Bulevardul Pârvan. Ioan Ieran şi prietenii lui colecţionează aici peste 100 de ceasuri

PROFIL

Născut: 18.06.1931, Şimleu Silvaniei

Studii: Patru facultăţi

Carieră: 34 de ani de presă

Familie: Căsătorit, un copil, un nepot

Ioan Ieran s-a născut într-o familie simplă, în care tatăl era mecanic de locomotivă, mama era meseriaş hornar (coşar), iar bunicul era tâmplar minier. În 1938 norocul a dat peste familia Ieran. Tatăl şi încă trei prieteni au jucat la loterie un bilet, au prins numerele câştigătoare şi au câştigat premiul cel mare. „Eram în Oradea şi fiecare a putut să-şi cumpere câte o casă cu trei-patru apartamente”, povesteşte bătrânul.

Acesta şi familia lui au avut însă de suferit din cauza regimului de la vremea respectivă şi s-au refugiat la Arad, unde au fost nevoiţi să o ia de la zero. „Am pierdut tot. După mulţi ani am reuşit să ne luăm un apartament în Arad”, a mai spus Ioan Ieran. În 1944, Ieran şi familia lui au plecat din Arad la Vintere, judeţul Bihor, unde s-au refugiat din cauza bombardamentelor. „Dacă mai stăteam o noapte puteam fi morţi pentru că a fost afectat inclusiv apartamentul nostru”, şi-a mai amintit Ieran.

Inginerul ajuns ziarist

După terminarea liceului din Oradea, tânărul de la vremea respectivă a venit la facultate în Timişoara, la Politehnică. În ultimii ani i s-a propus să lucreze în universitate şi să se ducă inclusiv la specializare la ruşi. Totul a luat însă o turnură inversă când cineva i-a propus să lucreze în „domeniul cultural”.

„I-am spus că am terminat Politehnica, nu am cum să lucrez în domeniul ăsta şi nici nu sunt membru de partid”, a povestit Ieran. Când s-a dus să se înscrie ca membru de partid, cinev