- Cultural - nr. 501 / 12 Martie, 2010 Barbatul si poetul gentleman despre care as vrea sa vorbesc si, in acelasi timp, sa-l felicit, chiar si cu mare intarziere, cu ocazia implinirii varstei de 80 de ani, traieste la Targu-Mures si este un cetatean neaos al orasului. Profesia sa de baza: medic, cunoscut si respectat de multa, foarte multa lume din orasul sau, caci a lucrat, timp de 37 de ani, ca medic radiolog al Spitalului Municipal Targu-Mures. Pe langa faptul ca este un autentic medic gentleman, doctorul Zeno Ghitulescu este si un scriitor care, in momentul cand se decide sa scrie proza sau drama, nu este ocolit de muze. Iar firea sa poetica este rasplatita de Euterpe, caci este bine cunoscut ca muzele nu ii adora cu adevarat pe cei care slugarnicesc in fata lor, ci pe cei care se angajeaza intr-o disputa cu ele, pe cei care au curajul sa se indoiasca, sa intrebe si sa aiba judecati proprii asupra lumii. Prin aceasta observatie m-am si referit la trasatura esentiala a liricii lui Zeno Ghitulescu, la faptul ca poezia sa nici pe departe nu este dominata de spontaneitate instinctuala, de un entuziasm gol si de melancolie sentimentala. Credibilitatea versurilor sale izvoraste din constiinta, din spiritualitatea sceptica si ingeniozitatea poetului, sau cateodata dintr-o conceptie ironica si satirica asupra vietii. Intr-un cuvant, din acea superioritate intelectuala, care este caracteristica profilului interior al eroului liricii, conturat in versurile poetului. O alta trasatura de baza a poeziilor lui Zeno Ghitulescu este limbajul original, acea forma artistica, pe care o apreciez mult si ii subliniez calitatea estetica, prin care se intruchipeaza adeseori un gand, o idee cunoscuta. Pentru ca vorbele mele sa fie cat mai clare si de inteles, trebuie sa punem o intrebare, formulata de atatea ori: Cum devine poezia poezie? Raspunzand concis, putem spune ca adevarul,