Strasbourg, camera de garda a unui spital ultramodern dat recent in folosinta. Telefoane mobile sofisticate pe masa, laptopuri slim, muzica clasica in surdina, doctori asteptand binevoitori urgente intr-o zi candida de duminica. Prima urgenta, un rom din Romania, insotit. Toata camera de garda, brusc, se alerteaza, o infirmiera cu cea mai mare repeziciune aduna telefoanele, laptopurile, stetoscoapele, tensiometrele, tot ce se poate strange in cateva secunde. Mai putin trusele de urgenta. Raman in avanpost la primirea lor, ceilalti medici francezi ma imping in fata, unii ma flancheaza, altii isi cauta de lucru. Incep consultatia. Dupa cateva minute, bolnavul mi-o reteaza brusc: "Nu te mai da in fenta, ca esti roman de-al nostru. Venim din Romania sa ne tratam, iti spunem sincer tie, ca, daca ne lua un frantuz in primire, ne vaitam pe jos de durere, faceam ca toti dracii, de ne interna pe toti in cateva minute. Norocul tau ca esti roman.
Domnul meu, este vorba de o durere in piept pe care o am de vreo luna. Am un infarct, ca s-o spun pe sleau, nu mi-e rusine. Am stat internat la Galati, apoi la Iasi, am fost pe la Bucuresti si mi-au zis ca trebuie sa ma operez la inima, ca n-au stenturi, ca-i saracie si criza. s-atunci am sunat la fratele la Strasbourg, care m-a adus aici, spunandu-mi ca o rezolva cumva, sunt multi romani doctori pe-aici. Norocul meu c-am dat de matale, domn’ doctor". Primele investigatii obiectiveaza prezenta unui infarct miocardic recent, bine tolerat de pacient. "Am ceva gras pentru matale, daca-mi faci rost de doua stenturi, dar vezi sa fie din alea cu medicamente in ele, care nu se mai infunda, ca de-asta am venit aci." Intr-adevar, pacientul nostru avea o indicatie de coronarografie ce a evidentiat doua artere mari obturate care au fost dilatate si, bineinteles, au necesitat implantarea a 2 stenturi.
Dupa 3 ore imi vi
