Jur că nu mai pot! Am obosit să-i văd pe toţi politicienii pozând în mari luptători şi, când le vine vremea, să ne demonstreze că au curajul unor găini.

Îmi aduc aminte că în şcoala generală, învăţătoarea ne spunea mereu „La plăcinte înainte, la război înapoi". De-a lungul vremii mi-au rămas spusele ei întipărite în minte mai ales atunci când alegeam calea cea uşoară în detrimentul celei grele, dar corecte, dar în special atunci când văd pe la TV-u' pe câte unu' cu caşcheta roşie pe cap, dând din şolduri sambaistic şi spunând... vorbe. Că aşa-i la noi: datul din gură este la rang de artă. Dacă ştii să vorbeşti, nici măcar nu trebuie să te osteneşti să faci, pentru că sigur ai convins o grămadă de oameni că eşti cel mai ce. Însă, trebuie să fim corecţi. Până acum, nu am avut decât un Che Guevara, un Al Capone, un James Bond, un dansator de samba, un Zorba, un Fidel. Unul singur, vă spun! Şi trebuie să recunosc faptul că nu-mi face plăcere să-i scriu numele. Aşa că, cel puţin de această dată îl vom denumi „cel al cărui nume nu trebuie rostit". Revenind, cel al cărui nume nu trebuie rostit era cel dintâi ostaş cu vorbă al ţării. Dacă cineva îl supăra, pac, pac... îl ciuruia din cuvinte. Dar, vedeţi voi... nimeni nu s-a născut de necopiat pe lumea asta. Şi cum cel al cărui nume nu trebuie rostit s-a apucat să se modeleze după chipul şi asemănarea unor mari personaje ale istoriei, în special revoluţionari, un PSD-ist şi un Liberal au găsit de cuviinţă să copieze acelaşi personaje. Sau pe copiatorul-şef?! Asta nu ne mai dăm seama. Evident, vorbesc despre noua căpetenie social-democrată, Victoraş (am auzit că-i place aşa) Ponta şi despre cea a PNL, Crin Antonescu, care au apărut miercuri seară, la emisiunea lui Victor (fără nici o urmă de alint) Ciutacu, pentru a-şi prezenta strategia de război cu tiranul de la Cotroceni. Şi ce l-am auzit spunând?! Că sunt ca Fidel