Reclamă şi reclamaţie
În DILEMA-TECA nr. 46, martie 2010, se poate citi o recenzie la Memorii ale unui bătrân crocodil de Tennessee Williams, apărute la Editura Minerva în frumoasa traducere a doamnei Antoa-neta Ralian. Recenzentul, Bog-dan-Alexandru Stănescu, observă, pe bună dreptate, lipsa cărţii din librării: dacă o vrei, trebuie să te duci după ea la sediul editurii, pe Bulevardul Metalurgiei. „Mă rog, n-aş face atâta tam-tam dacă ar fi vorba de vreun manual de acvaristică, însă aici mă refer la memoriile lui Tennessee Williams în traducerea Antoanetei Ralian [din fuga clapelor numele autorului a ieşit scris Tenneseee, dar asta se poate întâmpla oricui, la atâtea litere duble, n.m. Cronicar]. Adică, dacă nici asta nu e o carte pe care s-o scoţi în faţă, nu ştiu ce ar mai fi." Până aici suntem cu toţii de acord. Însă următoarea observaţie a recenzentului necesită o explicaţie. Comentând coperta I, Bogdan-Alexandru Stănescu ironizează ca pe o confuzie precizarea Premiul Pulitzerpentru dramă, împodobind cuvântul dramă cu trei puncte de suspensie înainte şi cinci semne de exclamare după, ca şi cum drama ar fi problema, iar cartea ar fi luat alt premiu. Or, nu e vorba de premiul dat cărţii acesteia: Tennessee Williams chiar a luat cândva premiul Pulitzer pentru dramă. Cât de oportun este să scoţi în faţă premiile unui scriitor pe banderole detaşabile sau nu -aceasta putea fi întrebarea. Oricum, metoda se practică în toată lumea, un autor e automat legat de premiile lui pe fiecare nouă copertă, pentru că publicul cumpără mai uşor, în ziua de azi, un scriitor premiat, iar pe cultura generală nu te mai poţi bizui. Cronicarul ar fi preferat totuşi ca recenzentul să vorbească mai mult despre conţinutul cărţii decât despre procurarea şi coperta ei, pentru că ocolul pe care-l face ca să ajungă la ea îi înghite cel puţin un sfert din articol.
@N_P
