Am primit o scrisoare electronică cu titlul Welcome to the 21 st Century! Bun venit în secolul21! Ca una care mai părăsesc din când în când prezentul, am socotit că merită să deschid scrisoarea, să văd cum mă primeşte secolul acesta, din care a trecut deja o zecime.
Şi iată, în linii mari, ce-am găsit: Telefoanele noastre - fără fir Gătitul - fără foc Mâncarea - fără grăsime Dulciurile - fără zahăr Munca - fără efort Relaţiile - fără rod Atitudinile - fără delicateţe Sentimentele - fără inimă Politica - fără ruşine Educaţia - fără valori Greşelile - fără număr Argumentele - fără temei Nevoile - fără sfârşit Situaţia - fără speranţă. Deşi secvenţele prezentului alese aici sunt foarte diferite, iar uneori contează doar pirueta stilistică, există în toate un termen comun: progresul din lumea noastră se defineşte prin fără, prin ceva în minus, printr-o eliminare. Cu cât adunăm mai multe minusuri, cu atât ne putem socoti mai „la zi".
Într-adevăr, există la nivel individual sau social o dietă afectivă, sentimente fără inimă (aşa cum se mănâncă şi dulciuri fără zahăr). Din listă lipseşte însă ceva mult mai grav, cred, şi care ţine de dieta etică. La lista de minusuri a secolului aş adauga ceva: fără bine. Şi, dacă e vorba de modele, cred că omenirea tinde să-şi ia tot mai mult ca model răul, cu tot ce implică şi a acumulat, în mod tradiţional, această noţiune. Binele e aproape eliminat din vieţile noastre sau, în orice caz, e marginalizat cu totul. Bucuria cea mare, voluptatea, o oferă în zilele noastre răul, subliniat cu linii groase, ca să sară-n ochi. Miza de secole a omenirii a fost schimbată, ca fiind plictisitoare. Literatura, ca întotdeauna, poartă o răspundere.
Suntem educaţi estetic să murim de dragul răului, să insistăm îndelung pe personajele negative. Fiindcă, prin acea perversă inversiune a scrisului pe care o cunosc
